Departe de imaginea de „bătăuși” sociali, mulți dintre aceștia sunt, de fapt, încrezători, populari și abili din punct de vedere social. Așadar, ce le lipsește? Empatia, angajamentul moral și simțul responsabilității față de ceilalți.
Conform unui stereotip vechi, agresorii îi atacă pe ceilalți deoarece au o stimă de sine scăzută și le lipsesc abilitățile sociale de bază. Neștiind cum să obțină ceea ce vor prin negociere, apelează la agresivitate.
Poate – pentru unii. Însă mulți dintre acești agresori – numiți „bătăuși puri” de specialiștii în științe sociale – sunt încrezători și au succes în viața socială. Sunt populari și considerați „cool” de către colegii lor, notează parentingscience.com.
Unii bătăuși sunt chiar pricepuți la „citirea minții”, adică la interpretarea emoțiilor, scopurilor și convingerilor altora. Cunosc bine normele sociale și înțeleg ce vor și așteaptă ceilalți.
Însă poți fi un bun „cititor de minți” și, totuși, să fii lipsit de empatie. Poți înțelege normele sociale, dar să consideri acceptabil să le încalci.
Aici, probabil, intervine diferența dintre un bătăuș și ceilalți.
SURSA FOTO: freepik.com @tongpatong
De exemplu, într-un studiu cu peste 700 de copii americani, Gianluca Gini și colegii săi au descoperit că bătăușii, deși erau destul de competenți în raționarea asupra credințelor, consecințelor și permisiunii morale a diferitelor acțiuni, prezentau o „lipsă îngrijorătoare” de compasiune morală în comparație cu victimele și copiii care apără victimele.
Un alt studiu, realizat pe adolescenți italieni, arată că băieții care manifestă comportament agresiv au obținut scoruri mai mici la un test de reactivitate empatică.
Cu siguranță!
Cercetările arată că unii bătăuși au un risc mai mare decât ceilalți copii de a dezvolta o tulburare de personalitate antisocială, caracterizată prin ignorarea drepturilor și sentimentelor celorlalți.
Nu este surprinzător, așadar, că mulți bătăuși au o atitudine distinctă față de violență, cruzime și natura umană. Haideți să analizăm acest aspect mai în detaliu.
Într-un studiu realizat pe copii italieni și spanioli, cercetătorii le-au cerut elevilor din clasele a IV-a și a VIII-a să identifice bătăușii și victimele din colectivul lor. Apoi, fiecare copil a vizionat o poveste vizuală – spusă prin desene animate – despre agresiunea între colegi.
Povestea includea 10 scene distincte de agresiune, ilustrând un dezechilibru de putere între agresor și victimă. Toate personajele aveau expresii faciale neutre.
Pe parcursul vizionării, cercetătorii le-au cerut copiilor să se pună în locul bătăușului:
„Dacă ai fi acest băiat sau această fată din poveste” (indicând spre agresor), „cum te-ai simți: vinovat, rușinat, indiferent sau mândru? De ce te-ai simți așa?”
Copiii identificați de colegi ca fiind bătăuși aveau tendința să răspundă că s-ar simți mândri sau indiferenți.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Acești bătăuși au oferit explicații egocentrice pentru răspunsurile lor emoționale, concentrându-se pe beneficiile personale pe care le-ar obține. De exemplu, unii ar putea justifica mândria sau indiferența astfel:
„M-aș simți grozav pentru că am atras atenția celorlalți copii” sau
„Nu m-aș simți vinovat, pentru că a fost doar o glumă.”
Cum reușesc bătăușii să evite sentimentele de rușine și vinovăție?
Este posibil ca unii dintre ei să aibă un deficit neurologic – o defecțiune a creierului care îi împiedică să simtă sau să le pese de suferința altora.
Totuși, există și alte explicații posibile. Bătăușii pot fi, pur și simplu, foarte pricepuți la a-și raționaliza comportamentul greșit.
Dezangajarea morală reprezintă procesul prin care oamenii ajung să se convingă că un comportament negativ este acceptabil din punct de vedere moral.
Albert Bandura, psiholog la Stanford, susținea că agresorii își pot „închide” sentimentul de vinovăție sau rușine folosind diverse mecanisme de dezlegare morală, printre care:
Învinovățirea sau dezumanizarea victimei
Transferarea sau difuzarea responsabilității (de exemplu, „El m-a pus să fac asta”)
Etichetarea eufemistică (de exemplu, „A fost doar o glumă”)
Comparația exonerativă (de exemplu, „Ce am făcut eu nu e la fel de grav ca ce au făcut alții”)
Folosesc bătăușii astfel de mecanisme? Gianluca Gini a testat această ipoteză, adresând adolescenților întrebări despre cât de mult sunt de acord cu afirmații precum:
„Unii copii merită să fie tratați ca niște animale” și
„Copiii nu pot fi acuzați pentru comportament inadecvat dacă au fost presați de prieteni.”
SURSA FOTO: freepik.com @pixel-shot.com
Bătăușii identificați de colegi au arătat cel mai ridicat nivel de acord cu aceste afirmații. De asemenea, li s-au alăturat cei care îi asistau pe bătăuși (ajutându-i să prindă sau să țină victima) și cei care râdeau de victime.
În schimb, cei care nu au fost de acord cu afirmațiile au fost apărătorii – copiii identificați de colegi ca susținători ai victimelor agresiunii.
Da. Legăturile dintre hărțuire și dezlegarea morală sunt documentate în numeroase societăți – în Europa, Asia de Est, Australia și America de Nord.
Și există și alte exemple.
Mecanismele de dezangajare morală le permit oamenilor să facă rău fără să simtă remușcări sau vinovăție.
În culturile din întreaga lume, copiii dezvoltă în mod natural un simț al binelui și răului, bazat pe corectitudine, bunătate și responsabilitate față de ceilalți. Această conștiință morală îi împiedică să acționeze doar în scopuri egoiste și îi ajută să evite scuzele simpliste pentru comportamentele care le aduc doar lor beneficii.
Cu toate acestea, există oameni care își justifică comportamentul, considerând că este acceptabil să încalce normele morale atâta timp cât asta le aduce un avantaj personal. Așa cum spunea Niccolò Machiavelli, „Scopul scuză mijloacele.”
Psihologii folosesc termenul de „machiavelianism” pentru a descrie tendința unei persoane de a adopta astfel de atitudini, exploatând și manipulându-i pe alții pentru câștig personal.
Atitudinile machiavelice sunt profund cinice și, instinctiv, am putea crede că ele se dezvoltă abia la vârsta adultă. Cu toate acestea, s-a constatat că acestea pot apărea chiar de la vârsta de 9-10 ani.
SURSA FOTO: freepik.com @oksix
Datorită cercetărilor unor specialiști precum Eleni Andreou, care a analizat comportamentele a 186 de copii de școală primară din Grecia. Andreou le-a prezentat copiilor o serie de întrebări despre natura umană și despre cât de acceptabil este să îi manipulezi pe alții pentru a-ți atinge scopurile.
De exemplu, i-a întrebat pe copii cât de mult sunt de acord sau dezacord cu afirmații despre bunătatea intrinsecă a oamenilor, precum:
„Majoritatea oamenilor sunt buni și amabili.”
„Oamenii de succes sunt, în general, onești și buni.”
Apoi, le-a cerut copiilor să își exprime opinia despre acceptabilitatea manipulării altor persoane:
„Uneori trebuie să rănești pe alții pentru a obține ce-ți dorești.”
„Uneori trebuie să trișezi puțin pentru a obține ce-ți dorești.”
Răspunsurile lor variau – în funcție, parțial, de tendința fiecărui copil de a-i hărțui pe ceilalți.
Copiii cu un comportament de tip „bătăuș” aveau mai puține șanse să fie de acord cu afirmațiile pozitive despre natura umană. În schimb, aceștia erau mai predispuși să considere acceptabil să rănească pe alții sau să se implice în comportamente manipulative.
Studiile realizate în Scoția, Chile și Germania au confirmat același tipar. Nu toți copiii care adoptă convingeri machiavelice sunt agresori, dar bătăușii tind să aibă aceste credințe mult mai des.
SURSA FOTO: freepik.com @tongpatong
Nu este surprinzător că bătăușii nu au compasiune sau că își raționalizează comportamentele cruzi. Totuși, această cercetare ne oferă o perspectivă suplimentară: copiii încep să manifeste aceste tendințe încă din școala primară.
Este, desigur, îngrijorător. Însă, studiile sugerează că putem ajuta copiii să dezvolte conștientizarea empatică.
În plus, este important să înțelegem că există cel puțin două tipuri diferite de bătăuși, iar fiecare dintre aceștia poate beneficia de abordări diferite de tratament.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil