De câte ori părinții cu copii au auzit spunându-se să se grăbească și să facă un frate sau o soră pentru copilul lor, altfel el sau ea va crește răsfățat?
Este un gând destul de comun să crezi că, dacă un copil va fi singur în familie, va avea tendința de a fi capricios. Nimic nu ar putea fi mai greșit. Dacă copilul tău crește pretinzând că vrea totul și este întotdeauna mulțumit de toate cererile lui, vina va fi exclusiv a părinților și nu a faptului că nu are frați sau surori.
Convingerea comună este că copiii singuri în familie vor avea parte de toată atenția. Dacă, pe de o parte, este de netăgăduit că, prin faptul că nu trebuie să împărtășească nimic cu alți copii, mama și tatăl sunt în întregime dedicați singurului lor copil, pe de altă parte trebuie să existe o conștientizare reală că, dacă copilul este răsfățat, este doar vina adulților.
Fie că un copil este sau nu singur la părinți, educația dată de aceștia nu ar trebui să se schimbe. Valorile de bază precum respectul, loialitatea, empatia față de ceilalți ar trebui să fie aceleași pentru toată lumea, indiferent dacă sunteți părinte de unul, doi, trei sau patru copii.
Fotografie de la Vlada Karpovich/ Pexels
Dacă, pe de altă parte, copilului îi este îndeplinită fiecare cerere minimă, chiar și cel mai banal moft, nu va învăța niciodată să gestioneze nu-urile pe care le va primi în viitor. Iar punctul de sprijin al copilului răsfățat stă tocmai în acest concept: a ști să-i spui nu pentru a-l face să crească bine. Evident, nu trebuie să fie întotdeauna justificat.
Părinții ar trebui să facă din comunicarea cu copilul lor o bază pe care apoi să le poată explica toate conceptele pe care doresc să le transmită copilului lor.
Dacă copilul nu vrea să facă duș după ce s-a murdărit sau vrea să mănânce biscuiți înainte de prânz și îi este mereu îndeplinit moftul, mesajul pe care îl primește este că poate cere oricând orice dorește. Cu toate acestea, în viața reală nu funcționează așa.
Așadar, dacă copilul este răsfățat, singura greșeală de căutat este stilul parental pe care îl primește și nu numărul de frați sau surori pe care îl are.
Fotografie de la Tatiana Syrikova/ Pexels
1. Mai întâi, mitul poate avea efecte dăunătoare chiar pentru copiii singuri la părinţi, în special dacă acest mit le este comunicat acestora direct sau indirect.
2. În al doilea rând, mitul poate avea impact asupra modului în care părinţii copiilor unici îşi percep copiii sau interacţionează cu aceştia.
3. În al treilea rând, părinţii care au un singur copil pot simţi o presiune care nu este necesară de a mai face încă un copil, ceea ce îi împinge în unele cazuri să decidă să aibă un al doilea copil în momente în care alţi factori de natură personală sau financiară i‑ar fi determinat mai degrabă să ia o decizie diferită.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil