În procesul lor de dezvoltare, copiii trec prin diferite etape în care explorează lumea din jurul lor și învață despre limitele și consecințele acțiunilor lor. Un aspect al acestor explorări este acela al luării de obiecte care nu le aparțin. Întrebarea firească pe care o pun mulți părinți este: „este normal ca un copil să ia lucruri care nu sunt ale lui?”
Răspunsul este mai complex decât am putea crede, iar în acest articol vom explora acest subiect în contextul vârstei copilului, oferind, de asemenea, sugestii utile pentru a gestiona aceste situații.
În primul rând, este important să recunoaștem că comportamentul de a lua obiecte care nu le aparțin face parte dintr-un proces de descoperire și învățare. În cazul copiilor mici, cum ar fi cei de patru ani, această acțiune nu poate fi calificată drept „furt” în sensul obișnuit al cuvântului. La fel cum minciuna la această vârstă nu are aceeași semnificație ca la adulți, luarea de obiecte poate fi o modalitate prin care copilul își explorează lumea și încearcă să înțeleagă conceptul de proprietate.
Pe măsură ce copilul crește și își dezvoltă abilități cognitive și sociale, el învață să înțeleagă din ce în ce mai bine conceptul de proprietate și consecințele acțiunilor sale. În cazul copiilor mai mari, precum cei de 12 ani, furtul repetat poate indica o lipsă de dezvoltare a empatiei și a conștiinței asupra impactului negativ pe care acțiunile lor le pot avea asupra altora. În aceste cazuri, furtul poate fi un semn de avertizare că este necesară intervenția și învățarea unor valori esențiale.
Citește și Copil orhidee, lalea sau păpădie? Descoperă care este micuțul tău!
În primele etape ale vieții lor, copiii încep o călătorie fascinantă de explorare și învățare, în care se dezvoltă treptat o conștiință a sinelui și a celor din jurul lor. Înainte de a atinge vârsta de cinci ani, această conștiință este încă într-un stadiu incipient, iar conceptele legate de proprietate și moralitate se formează încet, prin experiențe și interacțiuni.
În acești ani critici de dezvoltare, copiii încă nu au o înțelegere clară a granițelor dintre ei și ceilalți. Este o perioadă în care ei explorează lumea din jur și încep să își dezvolte identitatea și capacitatea de a se descurca în mediul lor. Această explorare poate implica și momente în care copiii ridică obiecte mici sau lipsite de semnificație, duși de curiozitatea naturală sau inspirați de acțiunile altora pe care le observă.
În același timp, în această etapă timpurie, copiii încep să învețe diferența dintre bine și rău. Totuși, această înțelegere nu este încă completă sau profundă. Ei pot acționa din impuls sau curiozitate, fără a înțelege deplin implicațiile morale ale acțiunilor lor. Astfel, dacă iau un obiect care nu le aparține, nu este vorba despre furt în sensul în care adulții îl înțeleg, ci mai degrabă despre o manifestare a procesului natural de învățare și descoperire.
Pe măsură ce trecem prin primele etape ale vieții noastre, învățarea și dezvoltarea personală joacă un rol esențial în construirea fundamentelor individuale. În primele opt ani, copiii intră într-o fază importantă a descoperirii în care își formează o conștiință mai clară asupra a ceea ce înseamnă proprietatea și asupra propriilor acțiuni.
Această etapă aduce cu sine o evoluție semnificativă în ceea ce privește înțelegerea conceptului de proprietate. Copiii încep să își dezvolte o înțelegere mai profundă a faptului că fiecare persoană are dreptul asupra anumitor lucruri și că preluarea acestora fără permisiune poate avea consecințe. Noțiunea de „al meu” și „al tău” începe să devină mai evidentă în mintea lor.
Odată cu dezvoltarea acestei conștiințe a proprietății, copiii pot deveni mai receptivi la ideea de furt și la implicațiile sale. Cu toate acestea, înțelegerea lor a consecințelor acțiunilor lor poate să nu fie încă complet formată. Acest lucru poate duce la situații în care ei pot lua lucruri de la alți copii sau din magazine fără să înțeleagă pe deplin impactul sau dezavantajele acestor acțiuni.
Pe măsură ce copiii continuă să crească și să învețe despre lumea înconjurătoare, evoluția lor în înțelegerea valorilor morale devine tot mai evidentă. De la vârsta de 9 ani, aceștia intră într-o etapă a dezvoltării în care distincția dintre ceea ce este corect și ceea ce este greșit începe să fie percepută în mod mai profund.
Odată cu trecerea timpului, copiii încep să își consolideze conștiința morală și să dezvolte o înțelegere mai matură a principiilor etice. Această percepție sporită a nuanțelor dintre bine și rău contribuie la dezvoltarea unui set mai complex de valori și la îmbunătățirea capacitatății lor de a lua decizii informate.
Dacă un copil comite furturi minore după vârsta de 9 ani, există diverse motive posibile pentru aceste acțiuni. Uneori, lipsa de supraveghere adecvată poate juca un rol în înclinația lor de a se angaja în astfel de comportamente. De asemenea, influențele externe negative, cum ar fi grupurile de prieteni sau mediul în care cresc, pot contribui la astfel de acțiuni. Problemele de autocontrol și impulsivitatea pot juca, de asemenea, un rol în aceste situații.
Descoperirea că fiul sau fiica noastră a comis un act de furt poate fi o experiență îngrijorătoare și complexă pentru părinți. În fața acestei situații delicate, abordarea cu răbdare și înțelegere poate să aibă un impact semnificativ asupra dezvoltării morale a copilului. Iată câteva sfaturi esențiale de la specialiști pentru a aborda astfel de momente:
În cazul în care surprindeți copilul furând, acordați-i mai mult timp și atenție. Construirea unei relații strânse și deschise poate ajuta la înțelegerea motivelor din spatele acțiunilor sale. În special, legătura cu părintele de același sex poate fi importantă, oferind oportunitatea pentru discuții profunde și încurajând dezvoltarea într-un mediu sigur și de încredere.
Este important să evitați numirea copilului „hoț”, chiar dacă a comis furturi în mai multe rânduri. Eticheta negativă poate afecta dezvoltarea sa emoțională și morală. În schimb, puteți utiliza cuvinte care îl ajută să înțeleagă impactul acțiunilor sale, cum ar fi „nu ți-ar plăcea să fii în locul persoanei de la care ai luat”.
Subliniați faptul că toată lumea poate comite greșeli din când în când, dar este esențial să învețe din acestea. Explicați clar că furturile nu ar trebui să se repete și ajutați-l să înțeleagă consecințele acțiunilor sale. Încurajați responsabilitatea prin discuții despre restituirea lucrurilor furate și prezentarea de scuze.
Mentinerea unei comunicări deschise cu copilul este esențială. Ascultați cu atenție și încurajați-l să împărtășească sentimentele și gândurile sale. Înțelegeți dacă există factori emoționali sau sociali care contribuie la acest comportament și lucrați împreună pentru a găsi soluții adecvate.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil