Fără intenție, părinții pot crea situații în care copiii ajung să simtă că ceva nu este în regulă cu ei.
Ca cercetători în parenting, Jenn Granneman și Andre Sólo, au observat că acest lucru se întâmplă frecvent în cazul copiilor extrem de sensibili, notează cnbc.com.
Mulți părinți percep sensibilitatea ca pe o trăsătură negativă – care ne face să părem copleșiți, pasivi sau chiar vulnerabili – și o descurajează folosind expresii de genul „nu mai plânge!” sau „fii puternic!”
Însă psihologii și neurologii au descoperit că, într-un mediu favorabil, copiii cu un creier foarte sensibil se bucură de avantaje unice.
SURSA FOTO: freepik.com @Halinskyi Maksym
Pe lângă faptul că demonstrează mai multă creativitate, conștientizare și deschidere decât copiii mai puțin sensibili, copiii extrem de sensibili dețin o trăsătură adesea subapreciată: empatia.
Într-un studiu, cercetătorii le-au cerut participanților să privească fotografii cu persoane fie zâmbind, fie triste. Ei au descoperit că creierul persoanelor sensibile a prezentat cel mai înalt nivel de răspuns empatic.
De asemenea, creierul lor a înregistrat o activitate crescută în regiunile responsabile de planificarea acțiunilor, sugerând că – așa cum oamenii sensibili raportează adesea – nu pot asista la suferința altora fără a simți o dorință puternică de a ajuta.
În plus, deoarece copiii sensibili sunt mai profund afectați de experiențele lor decât colegii lor, ei beneficiază mai mult de sprijin, instruire și încurajare. Acest efect de stimulare îi ajută să atingă performanțe înalte.
Potrivit psihologului Elaine Aron, care a popularizat termenul de „persoană foarte sensibilă”, aproximativ unul din cinci copii este extrem de sensibil.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Observă detalii subtile, cum ar fi noua ținută a unui profesor sau schimbările de mobilier.
Stările de spirit ale celor din jur îi afectează profund; absorb cu ușurință emoțiile altora, trăindu-le ca și cum ar fi proprii.
Le este dificil să își gestioneze emoții intense precum furia sau îngrijorarea.
Se plâng atunci când simt disconfort fizic (de exemplu, lenjerie de pat aspră, etichete de îmbrăcăminte care îi mănâncă, centuri prea strânse).
Se simt stresați și obosiți în medii zgomotoase și aglomerate, cum ar fi sălile de sport sau raioanele de parfumuri din cauza mirosurilor puternice.
Nu le place să fie grăbiți și preferă să facă lucrurile cu atenție.
Reacționează mai bine la corecții blânde decât la o disciplină dură.
Fac observații perspicace și par înțelepți pentru vârsta lor.
Au un simț al umorului subtil și inteligent.
Citesc bine oamenii și deduc cu o acuratețe surprinzătoare ce gândesc sau simt aceștia.
Refuză anumite alimente din cauza mirosului sau texturii.
Tresar ușor la zgomote bruște, cum ar fi atunci când cineva se apropie neașteptat.
Dacă te regăsești în aceste observații, amintește-ți că sensibilitatea este o calitate pozitivă. Copiii foarte sensibili interacționează într-un mod unic cu mediul înconjurător, iar aceasta reprezintă un adevărat atu.
SURSA FOTO: freepik.com @zinkevych
Copiii sensibili au nevoie de timp pentru a procesa lucrurile, iar clarificarea așteptărilor le oferă siguranță și opțiuni: ei știu ce se va întâmpla dacă îndeplinesc aceste așteptări și sunt conștienți de consecințele posibile dacă nu o fac.
O formulare simplă ar putea fi: „Astăzi o vizităm pe bunica la azil. Va trebui să vorbim în șoaptă și să fim liniștiți, pentru că unii oameni de acolo nu se simt bine.”
Pentru că simt emoțiile intens, copiii sensibili pot fi afectați mai ușor și tind să-și asume criticile.
În loc de „time-out”, creați un colț liniștit cu obiecte reconfortante (de exemplu, animale de pluș, o pătură ponderată) unde să poată merge când au nevoie să își regleze emoțiile. Oferiți-le cuvinte pozitive și reasigurări despre cât de mult îi iubiți.
Ca părinte, le arăți deja copiilor tăi abilități de reglare emoțională prin felul în care îți gestionezi propriile emoții, fie că este vorba de stresul de la serviciu sau de crizele lor de moment.
Cu cât faci acest lucru mai intenționat, cu atât exemplul va fi mai puternic.
Discută cu profesorii despre sensibilitatea copilului la începutul anului școlar, înainte de a apărea eventuale neînțelegeri sau conflicte.
Și atunci când copilul tău își folosește sensibilitatea (de exemplu, își aplică imaginația sau arată empatie față de un prieten aflat într-o perioadă dificilă), spune-i cât de mândru ești de el.
Rezervă timp pentru conversații și jocuri unu-la-unu, separate de frați.
Pune întrebări deschise. De exemplu, „Ce ți s-a părut greu astăzi?” va deschide mai multe oportunități de dialog decât „Ai avut o zi proastă?”
Încearcă să înțelegi ce experimentează copilul tău în propriul corp și prin cele cinci simțuri. Răspunsurile lor s-ar putea să te surprindă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil