”Copilul meu se spală mereu pe mâini”: Dincolo de acest gest obsesiv se ascunde o frică

Data publicării:
Fotografie de la Cottonbro Studio/ Pexels
Fotografie de la Cottonbro Studio/ Pexels

Atunci când un copil exagerează cu spălatul mâinilor și o face în mod obsesiv se poate pune problema că suferă de afecțiunea TOC? Haideți să aflăm mai multe despre acest subiect în articolul de mai jos.



Spălatul mereu pe mâini și, mai general, igiena deosebit de meticuloasă este adesea una dintre acele acțiuni care sunt identificate cu scopul de a ameliora o anxietate. 

Tulburarea obsesiv-compulsivă ( TOC) se caracterizează prin prezența obsesiilor și compulsiilor.

Obsesiile se prezintă ca gânduri, imagini mentale sau impulsuri cu conținut neplăcut care creează o mare anxietate celor care le experimentează.

Exemplele de obsesii includ griji recurente legate de contaminarea cu germeni, griji cu privire la posibilitatea ca un membru al familiei să se îmbolnăvească sau îngrijorarea excesivă cu privire la ordine.

Compulsiile sunt comportamente, ritualuri (cum ar fi spălarea mâinilor, verificarea că încuietorile sunt închise) sau acțiuni mentale (de exemplu numărarea, rugăciunea, repetarea anumitor propoziții) pe care copiii și adolescenții se simt obligați să le îndeplinească pentru a preveni să se întâmple ceva rău, o frică.

Obsesiile și compulsiile sunt percepute de copil ca fiind excesiv de tulburătoare, ocupă mult timp în timpul zilei (mai mult de o oră pe zi) sau interferează cu rutina zilnică.

Vârsta de debut

Vârsta de debut a tulburării obsesiv compulsive este între 9 și 11 ani: incidența în populația infantilă variază de la 0,2 la 1,9%, crescând până la 4,6% la adolescenți.

Cele mai frecvente obsesii sunt cele care privesc murdăria, îndoiala, simetria, obsesiile sexuale si agresive. Frecventă este și „scrupulozitatea”, care se manifestă prin frica de a face sau de a spune ceva greșit.

Copiii și adolescenții cu tulburare obsesiv-compulsivă pot încerca să ignore aceste gânduri sau să evite comportamentele, dar în general se simt incapabili să facă acest lucru.

Poate dura luni sau ani până când părinții devin conștienți de tulburare, deoarece copiii își ascund adesea obsesiile și comportamentele compulsive. 

De obicei, încearcă să suprime simptomele atunci când sunt printre altele (de exemplu la școală), deoarece sunt determinate de o nevoie puternică de acceptare din partea colegilor. Arătarea „comportamentelor ciudate” le-ar provoca o mare jenă.

Obsesia de contaminare

Obsesiile de contaminare sunt cele mai frecvent raportate de copii și adolescenți. Temerile de contaminare cu murdărie sau germeni duc la spălarea excesivă care trebuie să urmeze reguli autodeterminate.

Obsesia pentru contaminare nu duce neapărat la curățenie excesivă. Gândul obsesiv ar putea fi legat de teama de a se contamina prin atingerea unor părți ale corpului sau a unor obiecte personale, sau ambele, provocând refuzul absolut de a intra în contact cu acestea. 

Alte obsesii

- Compulsiile de verificare sunt, de asemenea, foarte răspândite în vârsta de dezvoltare. Ele sunt adesea legate de teama de a vă face rău propriului sau altora.

În acest caz, copiii și adolescenții pot lua prea mult timp pentru a controla blocarea ușilor, ferestrelor, întrerupătoarelor de lumină, prizelor electrice și dispozitivelor electronice.

Aceste comportamente sunt dictate de încercarea de a controla anxietatea, rezultată din gândul de a fi responsabil pentru o posibilă tragedie.

- Compulsiile de repetiție sunt, de asemenea, frecvente, cum ar fi citirea unui text de mai multe ori, ștergerea și rescrierea cuvintelor până când simți că ai făcut-o în modul „corect”.

În vârsta de dezvoltare, compulsiile pentru ordine și simetrie care privesc aranjarea obiectelor sunt de asemenea răspândite. Acestea trebuie aranjate astfel încât să fie simetrice, de exemplu cărțile trebuie să fie perfect aliniate, pixurile trebuie să fie așezate perfect pe birou sau aranjate într-o anumită ordine în cutia de creion.

- Obsesiile agresive sunt adesea întâlnite la copiii și adolescenții cu tulburare obsesiv-compulsivă, legată de teama de a-i face rău altora sau pe ei înșiși.

Ele sunt adesea asociate cu perfecționismul și rigiditatea morală. Printre comportamentele implementate pentru a le scădea nivelul de anxietate se numără de exemplu solicitarea unui adult de a tăia mâncarea, refuzul de a atinge cuțitele și alte obiecte ascuțite sau solicitarea de a ascunde toate obiectele ascuțite ale casei.

Înțelegerea bolii

Înțelegerea naturii tulburării obsesiv-compulsive și a consecințelor acesteia vă va ajuta să empatizați cu suferința copilului dumneavoastră și să înțelegeți dificultățile acestuia.

- Observați comportamentele copilului și adolescentului.

- Înregistrați momentele zilei în care apar compulsiile, frecvența acestora, durata și modul de apariție.

- Evitați întărirea comportamentului problematic. Este important să nu se complice cu tulburarea copilului sau adolescentului, așa că abține-te de la a efectua acțiuni care mențin TOC (de exemplu, punerea la dispoziție a unor cantități mari de săpun).

- Ajutați copilul sau adolescentul să identifice boala ca o entitate separată. Încurajează-l să-și vadă tulburarea ca pe un „bully” care încearcă să-l controleze și îi spune ce să facă și cum să o facă.

- Lăudați eforturile depuse pentru a rezista simptomelor. Recompensează chiar și cele mai mici eforturi depuse de copil sau adolescent pentru a rezista constrângerilor. Acest lucru va crește posibilitatea ca comportamentul să se repete în viitor.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Traumele copilariei





pixel