Pentru un copil, școala ar trebui să fie întotdeauna un loc primitor, iar recunoașterea și abordarea promptă a semnelor de suferință poate face diferența pentru bunăstarea mentală a copiilor. Prin urmare, un psiholog american a indicat patru indicii care pot indica o problemă în clasă.
Școala este unul dintre mediile în care copiii își petrec cea mai mare parte a timpului, învățând, făcându-și prieteni și trăind primele experiențe independente, departe de cuibul familiei. Din acest motiv, atunci când unui copil nu se descurcă bine la școală, acest lucru nu îi afectează doar performanța școlară, ci îi poate afecta și dezvoltarea, relațiile sociale și sănătatea mintală.
Semnele unei astfel de supărări se pot manifesta în moduri subtile, iar recunoașterea lor poate permite părinților să intervină prompt, identificând cauzele suferinței și încercând să găsească o soluție la problemă.
Pentru a ușura sarcina mamelor și taților, psihologul clinician din New York Allison Taylor a identificat câteva comportamente revelatoare care ar putea trăda o stare de rău profundă în relația dintre tineri și mediul școlar.
Disconfortul unui copil care nu se poate simți bine la clasă poate avea diverse cauze. Uneori motivul constă în lipsa conexiunii cu colegii de clasă. Acest lucru se poate întâmpla din cauza lipsei de simpatie reciprocă, a diferențelor de caracter dar și a distincțiilor sociale care, deși condiționate de factori externi (de cele mai multe ori, familiile din care aparțin), se pot face simțite chiar și în primii ani de școală.
Alteori, însă, este o relație dificilă cu unul sau mai mulți profesori care face ca mediul școlar să fie greu de suportat. Alteori, problema poate fi cauzată de schimbarea școlii, mai ales dacă copilul era fericit înainte: atunci când nu se simt bineveniți, mulți elevi tind să se retragă, evită să intervină în clasă, preferă să stea retrași și să manifeste mai puțină participare, o atitudine care are adesea un impact negativ asupra carierei lor școlare.
Este bine însă să poți recunoaște câteva semne care nu trebuie subestimate pentru a putea fi adoptate orice contramăsuri.
Expertul Allison Taylor a identificat, prin urmare, patru indicii particulare:
- Copilul nu este entuziasmat: un copil sănătos nu trebuie neapărat să sară de bucurie înainte de a merge la școală, totuși un elev care experimentează pozitiv mediul de clasă manifestă de obicei interes și entuziasm atunci când participă la activități cu colegii săi sau vorbește despre ceea ce se întâmplă în clasă (chiar dacă a fost doar o glumă sau un episod amuzant). Lipsa de entuziasm degenerează uneori în reticență sau refuz total de a merge la școală.
- Nu vorbește deschis despre școală: mulți copii și adolescenți nu povestesc prea multe despre ziua lor când ajung acasă. Totuși, dacă liniștea este totală și nu iese nimic nici măcar în timpul conversațiilor în familie sau la masă, ar putea însemna că copilului nu-i place să vorbească despre școală. Și acesta nu este un semn bun.
Foto: Freepik@freepik
- Simptome somatice: De foarte multe ori suferința psihologică este însoțită de semne fizice care pot include dureri de stomac inexplicabile și/sau vizite frecvente la asistenta școlii.
- Schimbări de dispoziție: cei care nu sunt fericiți la clasă devin adesea nervoși când vorbesc despre chestiuni școlare sau dau semne de anxietate și/sau tristețe.
Pe lângă contribuția fundamentală a profesorilor, există diverse strategii pe care părinții le pot adopta pentru a-și ajuta copiii să depășească sentimentul de excluziune.
Pentru început, este util să pui întrebări deschise pentru a înțelege mai bine cum se simt la școală. Întrebarea cu cine se întâlnește în timpul pauzelor de odihnă sau de masă și a participa la lecții poate oferi indicii despre integrarea lor în mediul școlar.
Citește și: Întrebarea pe care să nu o adresezi copiilor atunci când se întorc de la școală, potrivit psihologului
Un alt instrument util indicat de Dr. Taylor poate fi lectura. Puneți la dispoziție copiilor cărți cu care se pot identifica le pot permite să exploreze teme și situații similare cu cele pe care le experimentează, găsind confort și înțelegere în poveștile personajelor.
Părinții ar putea, de asemenea, să împărtășească propriile experiențe de dificultăți din trecut, pentru a demonstra empatie și înțelegere. Potrivit lui Taylor, relatarea unor experiențe personale similare, atâta timp cât se face într-un mod validator și sincer, poate ajuta copiii să se simtă mai puțin singuri și să recunoască că sentimentele lor sunt legitime și înțelese.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil