Copilul uitat. Psihologul Radu Leca: „Având la bază toate aceste elemente, noi ne dăm seama de cât de distrus va fi acel copil” / VIDEO

Subiectul a fost dezbătut pe larg, punctându-se ideea de lipsă de responsabilitate a părinților în raport cu tot ceea ce înseamnă copiii pe care-i realizează și care se pierd undeva pe drum.

„În prima fază specialistul va afirma  că părintele este cel care s-a pierdut de relația cu copilul, datorită faptului că nu a fost îndeajuns de responsabil, el a uitat de relația aceasta și copilul, cumva, nu s-a mai armonizat cu părintele. În mod explicit și în mod concret, avem de a face cu o pierdere a copilului respectiv.

El este cel care se pierde de turmă, cum se spunea în zona de psihologie creștină, la începutul anilor 1995. Copilul care se pierde de turmă, va fi pierdut o perioadă lungă de timp până când se va întoarce din nou la familie. Este foarte greu să beneficiezi de un copil de logică, de argumente, de liniște și de susținere, echilibru, fără părinte și atunci acesta se va îndepărta profund de tot ceea ce înseamnă familie pentru că nu o va vedea vreodată”, a explicat psihologul Radu Leca.

„Am ajuns la o concluzie simplă: este în mod corect explicată ideea că o alterare a universului părintelui iresponsabil de astăzi, a avut loc prin această prisma a unei relații încordate cu conținut maniacal, isteric, rebel al relației cu bunicii. Se întâmplă ca relațiile bune pe care le-am avut cu părinții noștri să devină un contra model, care te transformă pe tine într-un părinte 100% iresponsabil. Acest contra model are o bază ce favorizează neimplicarea.

Aceasta bază este formată din cinci spre șapte elemente: elementul dorință de sine (părintele vrea să fie cât mai mult cu sinele), dorința de a sta cu celălalt partener de cuplu o perioadă, dorință de auto-descoperire, dezvoltare și evoluție personală a cuplului, nu a părintelui, neimplicare bazată pe o idee de un cretinism total, care spune în felul următor: lasă copilul liber.

Numerele șase și șapte care reprezintă această bază sunt reprezentate de: opoziția pe care subiectul o realizează, tată sau mamă, în raport cu partenerul și copilul, iar numărul șapte: o apropiere nefirească, religioasă, dar care are un conținut patologic. Prin prisma acestei acestei apropieri subiectul nu mai dorește să-și vadă familia, el dorește doar să stea într-un anumit tip de cult. Având la bază toate aceste elemente, noi ne dăm seama de cât de distrus va fi acel copil”, a explicat Radu Leca.

Materialul integral poate fi urmărit mai jos:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.