”Copilul vorbește singur în timp ce se joacă. Ar trebui să mă îngrijorez?”: Sfatul psihologului

Data publicării:
Fotografie de la Cottonbro Studio/ Pexels
Fotografie de la Cottonbro Studio/ Pexels

Uneori, în timpul jocurilor și activităților recreative în general, unii copii aproape tind să se izoleze și să vorbească singuri. Despre acest fenomen și despre ce ar putea să însemne vom vorbi în cele ce urmează.



Ca şi adult, ți s-a întâmplat probabil destul de des să ai discuții „tu cu tine", foarte mulți psihologi chiar recomandând asta.

Diferența este că, la adulți, această practică se numeşte introspecție şi nu are loc public, nu este exteriorizată, pe când copiii verbalizează aceste gânduri.

Atunci când unii părinți își văd copii rupți de lumea care îi înconjoară și vorbind singuri în timp ce se joacă, se tem că ar putea fi chiar o problemă psihologică la copil, dar nu este cazul iar acest lucru este clarificat de specialiști.

Conversațiile copiilor pot fi de mai multe feluri. Există cazuri în care copilul vorbeşte cu el însuşi, adresându-se la persoana a 3 a sau cazuri în care copilul are dialoguri sau monologuri imaginare cu alte persoane. În primă fază, copilul poate să vorbească singur ca şi răspuns la ceva ce are loc deja, iar ulterior să creeze diverse situații, să aibă discuții ipotetice şi să plănuiască dialogurile.

Sfatul psihologului

Potrivit unui studiu realizat de psihiatrul Luis Rojas Marcos, solilocviul copilăriei ar putea să ofere copilului un mai mare autocontrol și, în același timp, să îmbunătățească limbajul și dezvoltarea cognitivă.

Psihologul este de părere că a vorbi singur reprezintă pentru copii o modalitate de a-şi exprima sentimentele, de a înțelege mai bine mediul înconjurător, de a-şi dezvolta limbajul şi capacitatea de adaptare şi autocontrol. 

Prin urmare, copiii care vorbesc cu voce tare în timpul jocurilor își păstrează întotdeauna neuronii „trezi”, menținând întotdeauna un nivel ridicat de atenție și concentrare în ceea ce fac. A vorbi singur în timpul jocului este de fapt sinonim cu inteligență puternică.

Te-ar putea interesa și: Prietenul imaginar al copilului. Ar trebui să fiu îngrijorat?

În general, vorbitul cu voce tare te ajută să iei decizii mai argumentate, însoțește procesarea mentală a gândurilor și te ajută să devii conștient de alegerile tale. De asemenea, solilocviul stimulează imaginația și îl sprijină pe copil să privească lucrurile din mai multe puncte de vedere.

Monologul îl stimulează pe copil și îl ajută la rezolvarea problemelor într-un mod eficient și deosebit de rapid. Totodată, îl ajută pe cel mic să se auto-corecteze în caz de erori și să memoreze cuvinte noi.

Vârsta la care această activitate devine foarte evidentă este cea de 4 ani, iar până la vârsta de 8 ani, cei mai mulți copii renunță la a mai vorbi singuri. În cazul copiilor care au o problemă cu disciplina, mulți terapeuți chiar asta îi sfătuiesc să facă, să aibă un dialog interior prin care să învețe autocontrolul, gestionarea emoțiilor, de orice natură ar fi ele. 

Deci, dacă vezi copilul tău vorbind singur în timp ce se joacă, nu-l certa, mai degrabă încurajează-l și îndeamnă-l să facă acest lucru. Există, după cum tocmai am văzut, o corelație puternică între vorbirea cu voce tare și inteligența unui copil.

Citește și: 

Ce este gândirea magică la copii și cum funcționează: O mare resursă a copilăriei

Gândirea magică este un instrument pe care toți copiii îl folosesc pentru a modela realitatea, pentru a nu se teme de ea, pentru a o cunoaște și pentru a se simți în siguranță atunci când se confruntă cu situații noi.

La nivel strict psihologic, „gândirea magică” înseamnă atribuirea de emoții, voință și gânduri tuturor ființelor și obiectelor (chiar și celor neînsuflețite). Pe scurt, ființele și obiectele simt și gândesc ceea ce gândește și trăiește copilul la nivel emoțional în fiecare zi. Pe scurt, lumea copiilor este plină de animism.

Așa că se poate întâmpla ca o mașină de jucărie care cade noaptea de pe un raft să se hotărască pur și simplu să facă o alergare frumoasă pe podea, pentru că nu avea chef să doarmă. Că norii devin prieteni îndepărtați cu care să vorbească înainte de a pleca într-o călătorie lungă. Sau, din nou, că o mică tăietură pe braț se vindecă cu un sărut de la mamă... Citește mai mult AICI.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Elena Didila | Categorie: Comportamente si Emotii





pixel