Acest gest de a suge dgetul este exersat de copil încă din perioada intrauterină deoarece îl ajută să se calmeze. După naștere cel mic continuă să facă acest gest fie cu degetul, o păturică, o jucărie sau o suzetă. Gestul în sine nu este o problemă, ci, mai degrabă intensitatea cu care îl practică.
Introducerea în gură a unui deget, de obicei degetul mare, este un eveniment natural și normal în copilăria timpurie. Părinții nu trebuie să-și facă griji decât dacă devine un obicei în timp. În acest caz ar putea apărea și unele probleme în dezvoltarea psiho-fizică a copilului.
Suptul degetului mare, care este cel mai frecvent, sau chiar al altor degete, este deja prezent în faza prenatală în pântecele mamei. În unele ecografii se vede fătul punând degetul în gură. Este un gest normal până la vârsta de 3 maxim 4 ani.
Ulterior însă este necesar ca acest obicei să devină mai puțin frecvent, iar apoi să fie complet abandonat. Copilul trebuie deci încurajat să nu mai sugă degetul. Continuarea acestui gest produce de fapt numeroase efecte negative asupra dinților și a gurii. Este posibil ca dinții își modifice poziționarea corectă până la punctul de a provoca anomalii în dezvoltarea oaselor faciale.
Pentru a preveni continuarea practicii suptului degetului dincolo de finalul său fiziologic, este posibil să se intervină pe latura psiho-pedagogică.
Această practică se găsește la aproximativ opt din zece sugari. Inițial este doar o activitate funcțională plăcută, și este oarecum necesară în primele luni de viață. În general suptul degetului îi aduce bebelușului o stare de bine, confort și siguranță.
De fapt, copilul care își suge degetul o face mai mult atunci când este obosit, bolnav sau deosebit de tensionat. Atâta timp cât apare în decurs de 3-4 ani, acest obicei trebuie considerat complet normal și fiziologic.
Adesea indică un sentiment de foame sau pur și simplu activitate insuficientă de alăptare din partea mamei sau nevoia de protecție sau securitate.
Mulți copii renunță la acest gest fără a fi nevoie de intervenția părinților, de obicei la vârsta de 6-7 luni sau puțin mai târziu, între 2 și 4 ani. În cazul în care cel mic a renunțat la suptul degetului de ceva vreme și observi că a reînceput să practice acest gest, acesta este semn că trece printr-o situație foarte stresantă.
Contează și modul în care copilul își suge degetul: unii îl țin pur și simplu în colțul gurii, alții îl strâng cu înverșunare. În cel de-al doilea caz, este bine să începeți procesul de „dezvăț” cât mai repede.
Onicofagia: ”Copilul meu își roade unghiile. Ce pot face?”. Câteva sfaturi utile
- Unui copil de 2, 3 ani poți încerca să îi explici de ce este important să renunțe la acest gest. Cea mai eficientă metodă este ca cel mic să înțeleagă și să vrea acest lucru. Dacă suptul degetului este o metodă de a-ți atrage atenția, atunci cea mai bună cale de acțiune este să îl ignori. În schimb, dacă observi că gestul este unul inconștient și cel mic nu își suge degetul pentru a-ți atrage atenția, încearcă să îi aduci aminte într-un mod gentil. Folosește un ton calm, nu îl critica, nu îl ridiculiza, nu îl certa.
- Oferă-i diverse recompense dacă renunță. O poveste în plus seara înainte de culcare, timp mai mult petrecut în parc atunci când cel mic nu își suge degetul.
- Identifică genul de situații stresante care îl determină să își sugă degetul și încearcă să îi oferi alinare în alte feluri. O îmbrățișare, vorbe încurajatoare, o pernă sau o jucărie pe care poate să o strângă în brațe.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil