Tot mai mulți părinți și profesori observă că, în ciuda eforturilor suplimentare, unii copii nu reușesc să depășească dificultăți de atenție, citire sau rezolvare a problemelor matematice.
Publicitate
Conform consultantului educațional Oana Morar, copiii care întâmpină dificultăți de învățare nu au nevoie de mai multe ore de studiu sau de exerciții suplimentare pe subiectele respective. Ceea ce le-ar fi cu adevărat de folos este o abordare holistică, care să vizeze dezvoltarea gândirii de bază și întoarcerea la etape de învățare neintegrate complet:
”Din experiența noastră un copil cu dificultăți de atenție sau de citire sau de înțelegere a problemelor matematice nu are nevoie să lucreze în plus pe citire, în plus pe matematică. Are nevoie să fie întors la anumite operații ale gândirii neintegrate suficient în prima copilărie sau nedezvoltate natural, pentru că venim foarte dizarmonici și dacă intervii pe acea porțiune a minții de unde ar face el saltul mai departe cognitiv și dacă ai un învățător conștient sau un educator care știe ce face, șansa acestui copil e mai mare”, a spus Oana Morar în emisiunea ZUnivers Podcasts, realizată de Simona Gherghe.
Această perspectivă reflectă ideea că dificultățile de învățare nu sunt neapărat o problemă legată de materia în sine, ci de structurile mentale și gândirea de bază care nu au fost dezvoltate în mod natural în perioada copilăriei timpurii.
Prin intervenții care stimulează neuroplasticitatea – capacitatea creierului de a se reorganiza și de a forma noi conexiuni neuronale – șansa unui copil de a progresa devine mult mai mare.
Un concept relativ nou în educație, neuroplasticitatea deschide perspective promițătoare pentru copiii cu dificultăți de învățare. Conform explicațiilor lui Oana Morar, neuroplasticitatea este dovada că „nu avem un creier fix... în permanență, creierul învață.”
Această capacitate de adaptare a creierului sugerează că, în loc să încercăm să corectăm imediat performanțele copilului printr-un efort suplimentar în materie, putem lucra la fundamentele cognitive și emoționale.
”Tot mai mult auzim despre neuroplasticitate, adică despre faptul că nu avem un creier fix. Avem un dat, într-adevăr, cu care venim, dar nu este datul acela cu care rămân până închid ochi. În permanență, creierul învață. Ține doar de mine să mă duc să fac partea asta mai departe. Ce trebuie și este important să înțelegem în etapa asta este că funcționăm pe etape de vârstă diferită în anumite frecvențe ale creierului”, a adăugat aceasta.
Perioada Intrauterină (Frecvența Delta): copilul învață prin adaptare automată.
Etapa 1-7 Ani (Frecvența Theta): învățarea are loc într-un mod natural, prin imitație și oglindire.
Etapa 7-14 Ani (Frecvența Alfa): copiii încep să-și dezvolte capacitatea de a gândi și de a învăța într-un mod mai complex, iar creierul lor funcționează predominant în frecvența Alfa.
”Dacă în perioada în care suntem în uterul mamei, suntem într-o stare Delta, într-o frecvență Delta a creierului, în care învățăm pur și simplu, adaptativ, adică situațiile vin pur și simplu, mama, ceea ce îmi generează ea, eu mă adaptez și pot să învăț ușor, fără să îmi predea mama ce trebuie să fac și cum trebuie să mănânc acolo în burtică, adică în etapa în care vin în lume, între 1 și 7 ani, deja sunt într-o frecvență Theta, în care sunt încă conectat cu partea spirituală și învăț de la sine lucruri. (...) În etapa de 7-14 ani, când deja ne ducem spre școală, în stare Alfa, copilul nu mai învață în mod natural, prin această conectare, ci are nevoie de emoții. Este important să ajungem la el printr-o poveste, printr-o stare, printr-un joc pe care îl trăiește și pe care el îl impresionează”, a spus consultantul educațional, Oana Morar.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil