În vremurile tulburi ale comunismului din România, școala nu era deloc asemătoare cu cea din zilele noastre.
Sistemul educațional a fost profund influențat de obiectivele de consolidare a regimului comunist, punând accent pe formarea unui nou tip de cetățean dedicat idealurilor partidului.
Școlile erau strâns controlate de Partidul Comunist, iar educația era modelată conform ideologiei oficiale.
Școlile erau supravegheate cu atenție de către autorități, iar curriculumul era îndreptat spre promovarea doctrinei comuniste. Lecțiile erau structurate pentru a insufla valorile ideologice ale regimului și pentru a promova cultul liderilor comuniști, în special al lui Nicolae Ceaușescu. Istoria și literatura erau reinterpretate pentru a pune accent pe realizările regimului și pe eroismul clasei muncitoare. Acest lucru se reflecta în manuale și materiale educaționale care prezentau o versiune distorsionată a realității istorice, adaptată la necesitățile propagandei.
Sursa foto: freepik.com@rawpixel.com
Elevii erau învățați să se conformeze normelor sociale și politice ale regimului, iar orice opinie sau comportament deviant era descurajat. Activitățile educaționale includeau adesea sesiuni de educație politică și morală, în care elevii erau instruiți să susțină și să răspândească valorile comunismului. În această atmosferă, elevii erau învățați nu doar să învețe lecțiile școlare, dar și să devină susținători ai regimului.
Împreună cu educația ideologică, regimul comunist a instituit și o serie de activități extracurriculare menite să întărească legătura dintre elevi și Partidul Comunist.
Organizațiile de tineret, precum Uniunea Tineretului Comunist, jucau un rol central în viața școlară. Aceste organizații promova ideologia comunistă și ofereau elevilor oportunități de a se implica în activități de voluntariat și de a participa la diverse evenimente organizate de partid. Prin aceste organizații, regimul încerca să controleze și să influențeze gândirea și comportamentul tinerelor generații.
În ceea ce privește resursele educaționale, școlile se confruntau adesea cu lipsuri severe. Lipsa materialelor didactice moderne și a echipamentelor necesare pentru desfășurarea unui proces educațional eficient era o problemă frecventă. În ciuda acestor deficiențe, regimul încerca să promoveze o imagine de succes al sistemului educațional prin organizarea de examene și competiții la nivel național, destinate să sublinieze realizările elevilor și să demonstreze eficiența educației comuniste.
Șoimii erau copii de grădiniță și uniforma lor era compusă pentru fete din fustiță albastră, bluză portocalie cu epoleți, fundă roșie cu tricolor, pălărie albastră, ciorapi albi și ecuson.
Băieții purtau pantaloni albaștri lungi sau scurți în funcție de sezon, bluză portocalie cu epoleți, fundă roșie cu tricolori, șapcă albastră, ciorapi albi și ecuson.
Îndatoririle copiilor erau să cunoască Drapelul PCR, să recunoască portretul lui Nicolae Ceaușescu și al Elenei Ceaușescu.
După grădiniță, copiii de la 7 la 14 ani intrau în organizația Pionieri. Se intra în organizație în clasa a II-a, iar elevii erau primiți de către colegii lor din clasa a IV-a, sub jurământ.
Uniforma pionierilor era formată din cravată roșie cu inel, cămașă albă, fustă sau pantaloni negri.
Sistemul de evaluare era, de asemenea, strâns legat de ideologia comunistă. Notele și performanțele elevilor erau adesea influențate de atitudinea și comportamentul acestora față de ideologia regimului. Elevii care manifestau devianță sau necorespundeau așteptărilor politice erau adesea penalizați, iar acest lucru putea afecta nu doar nota lor, ci și perspectivele lor de viitor.
Viața de zi cu zi a elevilor era influențată și de regulamentele stricte ale școlilor. Programul școlar era adesea prelungit, iar activitățile extrașcolare, cum ar fi taberele și excursiile, erau organizate pentru a întări lecțiile de educație politică și a oferi elevilor oportunități de a se implica în proiecte colective.
Viața de elev în perioada comunistă era marcată de o educație rigidă și ideologizată, destinată să formeze nu doar cunoștințe academice, ci și loialitate față de regimul comunist. Sistemul educațional comunist a fost conceput pentru a controla și a influența gândirea tinerelor generații, în încercarea de a consolida puterea regimului și de a asigura perpetuarea idealurilor comuniste.
Această abordare a avut un impact profund asupra experienței educaționale a elevilor și asupra modului în care aceștia percepeau lumea înconjurătoare.
Sistemul de învăţământ în regimul comunist era cu totul diferit faţă de ceea ce există în prezent. „Şoimii Patriei”, „Pionierii” şi „UTC-iştii” erau categoriile în care era cuprins obligatoriu fiecare elev, scrie historia.ro. Tinerii erau indoctrinaţi în spiritul Partidului Comunist Român.
Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza tovarăşului deasupra catedrei, manuale unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă pe câmp, îndatoriri şi obligaţii pentru copii, încă de la intrarea în grădiniţă.
Aşa arăta sisemul de învăţământ românesc în vremea regimului comunist. Pe vremea lui Ceauşescu anul şcolar era împărţit în trei trimestre. Învăţământul era structurat în ciclu primar (clasele I-IV), gimanziu (clasele V-VIII), treapta I de liceu (IX-X) şi treapta a doua de liceu (clasele (XI-XII).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.