Într-un fel sau altul, cu toții am auzit vorbindu-se despre „trauma copilăriei”, dar câți dintre noi ne gândim cu adevărat la cum ajung copiii să trăiască acele experiențe dureroase?
De multe ori, trauma nu vine doar din evenimente extreme, ci și din micile gesturi, cuvinte sau acțiuni ale părinților, care, deși făcute fără intenție, lasă urme adânci.
Părinții, cu toată iubirea lor, pot ajunge să reproducă modele care, fără să-și dea seama, construiesc o lume emoțională nesigură pentru cei mici. Dar cum se întâmplă asta și ce putem face ca să schimbăm direcția?
Copiii învață tot ce știu de la părinți. Practic, noi suntem oglinda prin care ei văd lumea, iar ce le arătăm noi devine realitatea lor. Până pe la 14 ani, părinții sunt, în mod literal, ochii și urechile lor pentru tot ce se întâmplă în jur.
Așa că, dacă noi vorbim despre o lume „rea” și „periculoasă”, e clar că ăsta e mesajul pe care îl primesc și copiii. Ei încep să creadă că lumea e un loc unde toți sunt răi și unde trebuie să te ferești constant.
Problema apare când uităm să ne întrebăm: „Dar eu sunt un exemplu bun pentru copilul meu? Eu sunt cu adevărat un om bun?” Adesea, suntem atât de concentrați pe ce fac ceilalți, încât nu ne gândim că poate, înainte de toate, trebuie să fim noi schimbarea pe care vrem să o vedem. Așa că, până la urmă, ce învățăm copiii?
Că lumea e un loc periculos sau că, chiar și într-o lume complicată, poți fi bun și să faci ce trebuie?
Pe această temă au vorbit Dragoș Pătraru și Irina Petrea.
“Copiii înțeleg viața prin ochii părinților lor. Pe la 14 ani noi suntem pentru copiii noștri ochii și urechile prin care ei înțeleg lumea. Noi le traducem lumea pe înțelesul lor. Și atenție ce mesaj avem.
În momentul în care tu vorbești despre această lume rea, nebună, care nu vrea decât să te distrugă, copilul ce înțelege? Că lumea e un loc distrugător, că toți oamenii sunt răi și că dacă nu ești cu ochi la spate, vine unul și îți dă cu bâta în spate.
Mare atenție. Când tu spui ca lumea e rea, întreabă-te dacă tu ești bun. Cei mai mulți dintre noi murim de grija altora în loc să ne gândim: băi, dar eu sunt bun, eu fac ce trebuie?! Ce exemple dăm copiilor?”, a explicat Irina Supernanny Petrea, la podcastul „Starea Nației”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.