Uneori, ne surprindem țipând la copilul nostru exact așa cum o făceau părinții noștri. Ne jurăm că nu vom face la fel, și totuși o facem. Și ne doare. Ne întrebăm apoi cu rușine și vinovăție: „Cum ajung iar aici?” Răspunsurile nu sunt simple, dar există o cale, iar ea nu începe cu vina, ci cu înțelegerea.
În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderatoarea Loredana Iriciuc a deschis una dintre cele mai importante întrebări pe care și le pun părinții care vor să rupă cercul traumei: „Cum ne rupem de tiparele acestea dobândite în copilărie?”
Răspunsul a venit de la Andrada Faina, expert în mindset de creștere, recalibrare mentală și mentor în parenting conștient. Răspunsul ei nu este o rețetă magică, ci un proces de asumare și transformare. Un proces care începe cu pixul și hârtia, dar mai ales cu sinceritatea față de sine.
SURSA FOTO: freepik.com @nastyaofly
Andrada Faina ne invită să privim în urmă, cu ochi curioși, nu critici. Să identificăm acele momente care ne declanșează în prezent, care ne reactivează emoțional în relația cu copilul.
„Pot să dau câțiva pași pe care poate să-i facă fiecare, aș zice eu acasă. E important să trecem cele mai mari momente care percepem că ne-au generat impact emoțional și reactivitate.
De exemplu, urlu la copilul meu știu că mama urla la mine. E posibil să-l fiu moșteniri acolo, corect? Bun”, spune experta la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
A identifica tiparul nu este suficient. Trebuie să mergem mai departe.
Aici vine una dintre cele mai greu de acceptat idei: să căutăm beneficiile tiparelor care ne-au rănit.
„E important să văd și beneficiile acelui tipar, pentru că atâta timp cât îl blamez, o să genereze realitatea mea. Eu n-o să am puterea asupra lui. Cât timp vreau să-l resping, o să mă controleze el pe mine, n-o să pot să controlez eu acel tipar”, susține Andrada Faina.
Odată identificate momentele cheie din relația cu părinții (mama, tata sau îngrijitorii noștri), le putem reevalua. Andrada ne încurajează să nu ne oprim din introspecție până nu găsim un sens, o lecție, o nuanță care ne poate ajuta să închidem rana.
„Și începem să vindecăm relația luând moment cu moment și orice am perceput a fi negativ, să găsesc care nu sunt beneficiile de acolo și să nu mă opresc până nu găsesc beneficiile, pentru că în punctul acela de echilibru se întâmplă vindecarea.
După aceea, după ce facem astfel și cu mama și cu tata, cu momentele care ne-au provocat în relație cu ei sau cu tiparele care ne-au provocat, chiar dacă e vorba de un tipar de unu - urlu la copilul meu - găsim beneficii și chiar dacă urlu și după aceea ce aș face și ce recomand și în procesele de grup este să împuternicim procesul de a rămâne calmi și răbdători, chiar dacă e provocator”, mai explică experta.
SURSA FOTO: freepik.com @Guzov Ruslan
Mintea umană este ghidată de comparație. Andrada Faina explică limpede: nu e suficient să ne propunem să rămânem calmi. Trebuie să convingem mintea că merită. Că sunt mai multe beneficii în a fi calmi și răbdători decât în a răbufni.
„Mintea funcționează prin comparație. Dacă găsește mai multe beneficii pentru a urla, o să urle în continuare. Dacă găsește mai multe beneficii, chiar dacă e provocator, la procesul de a rămâne calm și răbdător și empatic, o să ia calea asta, chiar dacă pare grea”, subliniază experta.
În loc să ne mustrăm că am țipat din nou, putem începe cu un exercițiu simplu. Andrada Faina ne provoacă să scriem:
„Deci, ce avem noi de făcut e să luăm un pix și o foaie și să ne concentrăm pe beneficiile procesului de a rămâne calmi și răbdători.
Ce înseamnă asta?
Păi, atunci când îmi vine să urlu care sunt beneficiile mele că rămân calm și răbdător? Și încep să scriu beneficii.
De exemplu, învăț să-mi controleze emoțiile, sunt un exemplu pozitiv pentru copilul meu de a-și gestiona emoțiile, copilul se va racorda la această stare de calm a mea”, explică specialista.
Pe măsură ce lista crește, mintea noastră va începe să „aleagă” calmul, pentru că înțelege că obține mai mult.
Andrada Faina atrage atenția că reprimarea emoțiilor nu e soluția, pentru că ele se vor exprima oricum: fie prin partener, fie prin copil.
„Și facem astfel beneficii pentru ca mintea să înțeleagă că va avea beneficii, chiar dacă păstrează calmul. Altfel, este doar o abținere, o reprimare a emoțiilor pe care copilul o să o exprime oricum.
Abstinența nu funcționează în parentingul conștient. Să ne abținem de la aceste tipare, n-o să funcționeze, pentru că le vor exprima ceilalți: partenerul, copilul și așa mai departe”, conchide experta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil