Iată cum părinții pot crește copii de succes, potrivit unui fost decan de la Stanford.
Publicitate
Fost decan al studenților în primul an la Stanford (2002-2012) și autoare a cărții „Cum să crești un adult”, Lythcott-Haims a observat frecvent că protejarea excesivă a copiilor împiedică formarea unor adulți capabili, notează weforum.org.
Ea și-a dedicat cariera încurajării părinților să adopte o abordare mai relaxată, bazată pe „dragostea dură”, în loc să-și ferească copiii de provocările lumii.
Iată câteva dintre strategiile generale recomandate de ea!
SURSA FOTO: freepik.com @asphotostudio
Psihologii de dezvoltare recunosc trei stiluri de parenting: permisiv, autoritar și autoritativ.
Părinții permisivi tind să devină prieteni ai copiilor, fără a stabili limite sănătoase.
Părinții autoritari folosesc o abordare rigidă, care poate afecta încrederea și sănătatea emoțională a copilului.
Părinții autoritativi sunt ideali, arătând dragoste și afecțiune, dar menținând reguli și așteptări ridicate.
Acest stil ajută copiii să dezvolte o stimă de sine ridicată și identități puternice.
Conform unui studiu de 80 de ani, realizat de Harvard Grant Study, cel mai mare predictor al succesului unei persoane este implicarea în treburile casnice în copilărie.
Lythcott-Haims explică: „Dacă copiii nu spală vasele, cineva face asta pentru ei. Astfel, nu învață că munca trebuie făcută și că toți trebuie să contribuim la binele comun.”
Treburi precum spălatul vaselor sau curățenia îi învață pe copii importanța muncii în echipă și responsabilitatea.
Un copil care își uită temele acasă oferă o oportunitate de învățare.
În loc să ducă părinții temele copilului, acesta ar trebui să suporte consecințele. Astfel, învață să fie responsabil și organizat.
„Mama și tata nu vor fi mereu acolo să salveze ziua”, subliniază Lythcott-Haims.
A învăța să eșuezi este esențial pentru a ieși din zona de confort.
Conform lui Lythcott-Haims, până la 18 ani, copiii ar trebui să fie confortabili cu asumarea riscurilor. Dacă nu, există riscul să nu înțeleagă niciodată potențialul lor maxim.
„Copiii trebuie să facă față situațiilor fără să apeleze la părinți pentru soluții”, explică ea.
Adulții capabili știu să navigheze singuri.
„Dacă îi ducem mereu cu mașina, chiar și acolo unde ar putea ajunge cu bicicleta sau pe jos, copiii nu vor ști traseele”, avertizează Lythcott-Haims.
Un simț al orientării bine dezvoltat îi ajută să fie independenți.
Până la 18 ani, copiii ar trebui să știe să-și gestioneze singuri prioritățile, sarcinile și termenele limită.
„Dacă părinții le amintesc constant să își facă temele, copiii nu învață să respecte termenele fără ajutor”, subliniază autoarea.
Aceste abilități sunt esențiale pentru viața adultă.
Responsabilitatea financiară este importantă. Chiar dacă nu au locuri de muncă, copiii ar trebui să învețe valoarea unui dolar câștigat, economisit sau cheltuit cu înțelepciune.
Lecția: învățarea independenței financiare începe de la vârste fragede.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.