Cum se comportă fiul sau fiica ta la școală? Este participativ, lider, pasiv?
Fiecare copil are propriul său comportament, iar important este să îi oferim sprijinul necesar pentru a putea relaționa eficient cu colegii și profesorii.
Dacă ai avut ocazia să însoțești copilul la școală și să-l observi, probabil vei fi surprins de cât de diferit poate fi în clasă. Poate vei observa o atitudine mai atentă, mai pasivă, sau s-ar putea chiar să pleci gândindu-te că micuțul tău are trăsăturile unui lider – sau, dimpotrivă, comportamentul lui te-ar putea pune pe gânduri.
Dar reflectă comportamentul său cu adevărat personalitatea lui?
În majoritatea cazurilor, da, notează Ser Padres. Chiar dacă se află într-un grup și trebuie să respecte anumite reguli fundamentale pentru bunăstarea lui și a grupului, modul în care relaționează în acest mediu poate oferi indicii valoroase despre personalitatea sa.
Nu trebuie să uităm că copiii tind să repete comportamentele pe care le observă acasă sau în cel mai apropiat mediu.
De aceea, este esențial să ne implicăm activ în educația lor, pentru ca aceștia să poată profita la maximum de anii lor de școală și să învețe lecții valoroase pentru întreaga lor viață.
Isabel Salama, psiholog clinician și specialist în pedagogie diferențială, reflectă asupra circumstanțelor fiecărui copil și oferă sfaturi utile pentru a-i ghida în această perioadă importantă din viața lor, incluzând recomandări educaționale pentru ca micuții noștri să „se comporte bine”.
„Deși la majoritatea școlarilor există o anumită tendință de a se supune și de a accepta ceea ce li se cere, vor exista întotdeauna copii care nu urmează fluxul, unii care rămân în urmă și alții care merg înainte. Vor fi mai mulți lideri, mai mulți copii atașați, dar și unii mai solitari, mai stimulați...
Ei pot fi participativi, stăpâni pe sine, retrași, timizi, pot rezolva probleme, pot fi cooperanți sau întotdeauna dispuși să-i ajute pe ceilalți.
Există și cei care tachinează, cei care nu pot sta nemișcați și care distrag atenția colegilor, dar și cei care sunt ascultători și respectă regulile jocului. Chiar și de la o vârstă fragedă, sunt extrem de diferiți între ei, mai ales de la șase ani, când încep deja să-și dezvolte personalitatea”, explică Isabel Salama, psiholog clinician și specialist în pedagogie diferențială.
Standardele sunt esențiale, iar cu cât sunt mai clare, cu atât mai bine. Copiii trebuie să le înțeleagă și să le asume, pentru că în fiecare comunitate există norme. Dar nu este suficient doar să stabilești reguli.
Iată câteva sfaturi esențiale pentru a impune limite copiilor de 4 ani.
„Este foarte important ca cei mici să înțeleagă regulile, să știe care sunt consecințele respectării lor și ce se întâmplă dacă nu le urmează. În acest fel, le vor asuma ca fiind ale lor.
Dacă cineva nu respectă regulile, este indicat să discuți cu el pentru a-i explica.
De asemenea, trebuie ținut cont că regulile variază în funcție de vârstă și de gradul în care copiii le înțeleg. Copiii mai mari pot respecta mult mai ușor regulile, pentru că înțeleg mai bine motivul pentru care acestea există”, adaugă ea.
Problemele de comportament în clasă depind și de vârstă, deoarece potențialele conflicte devin mai frecvente pe măsură ce copiii cresc. Poate exista un copil mai capricios, care se luptă și nu suportă să fie contrazis.
Altul poate fi prea neliniștit și ajunge să-i distragă pe ceilalți. Există și copii care organizează revolte în clasă sau care par mereu „departe”, având dificultăți în a se implica.
De asemenea, nu este neobișnuit să întâlnești copii cu particularități fizice sau psihologice care pot stârni comportamente mai sadice din partea unor colegi.
Totuși, „este important să ne amintim că acest comportament poate varia în funcție de tipul de profesor pe care îl au. Dacă recunosc o autoritate bună, care nu impune din frică (ceea ce ar duce la atitudini de răzvrătire și supunere), copiii vor acționa cu încredere în profesor. Conducerea profesorului și gestionarea corectă a situațiilor și conflictelor sunt extrem de importante și pot influența pozitiv comportamentul copiilor”, adaugă Isabel Salama.
Dacă un conflict nu afectează alți elevi din clasă, este indicat să fie rezolvat privat. Dacă conflictul poate afecta mai mulți copii, este mai bine să implici întreaga clasă, deoarece aceasta poate oferi o învățare valoroasă despre gestionarea emoțiilor, conflicte, abilități sociale, comportamente dezirabile sau indezirabile și posibilele consecințe ale acestora.
„Din punctul meu de vedere, trebuie să încercăm să ajungem la acorduri și să-i învățăm de ce este importantă comunicarea, dialogul, empatia sau compasiunea față de ei înșiși și față de ceilalți. Copiii ne testează constant. Dacă cineva are vocație pentru servicii – cum ar fi educația sau psihoterapia – trebuie să fie pregătit, să conducă prin exemplu și să bazeze relațiile pe dialog și acorduri. Autoritatea pentru autoritate nu mai este relevantă; trebuie să o folosim pentru a scoate cele mai bune resurse din noi ca educatori”, spune Salama.
„Nu trebuie să uităm că copiii au un simț înalt al dreptății, atât fizic, cât și emoțional, și sunt extrem de sensibili la aceasta. Atunci când sistemul lor de prelucrare a informațiilor detectează o nedreptate (precum o pedeapsă nejustificată sau neavertizată), vor avea dificultăți în a accepta autoritatea respectivă și este foarte probabil să nu o recunoască.
De aceea, ar trebui să optăm, pe cât posibil, pentru întărirea pozitivă în rezolvarea oricărui conflict, deoarece aceasta rămâne ancorată în sistemul emoțional al copilului, crește emoțiile pozitive și duce la repetarea comportamentului dorit”, conchide pedagogul.
Acestea sunt regulile fundamentale ale conviețuirii pe care trebuie să le învățăm copiilor noștri, adaptându-le mereu la vârsta lor.
Intră și ieși într-un mod ordonat
Salută și spune la revedere
Respectă rândul de vorbire
Ascultă ceilalți colegi de clasă
Vorbește cu voce joasă
Nu alerga în sala de clasă
Ai grijă de materialul de studiu
Fii punctual
Fii organizat.
Iată ce spune psihologul Isabel Salama despre cum să educi copiii să se comporte corespunzător:
„Copiii tind să repete comportamentele pe care le observă acasă, de aceea este important să-i educăm și să-i tratăm cu demnitate, nu prin subjugare sau manifestări de autoritate.
Este esențial să ajungem la înțelegeri cu ei, să-i facem să înțeleagă că acțiunile lor au consecințe și că deciziile lor contează.
Învățându-i cum să facă o bună intrare socială la școală, unde se simt validați și fără complexe, tratându-i cu respect și predându-le cu asertivitate, nici activ, nici pasiv, dar corect, îi vom ajuta să se comporte bine.
Toți copiii care s-au simțit umiliți, degradați sau abuzați (chiar și la un nivel mic) vor dezvolta probleme psihologice și emoționale, care le pot crea dificultăți în relațiile lor de la școală, atât cu autoritatea, cât și cu colegii lor.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil