Critica constructivă urmărește să îmbunătățească comportamentul copiilor, nu să-i rănească. Aflați cum să acționați corect atuncicând vreți să vă criticați copilul.
Publicitate
Cum îi facem pe copii să dezvolte comportamente dezirabile? Care este secretul învățării? Acestea sunt câteva dintre întrebările pe care și le pun toți părinții; dar chiar stiu sa aduca critici constructive copiilor lor?
Chiar dacă pare dificil, nu este. Este vorba despre atingerea unui echilibru între a fi explicit în ceea ce privește comportamentul pe care vrem să-l dezvolte și a nu-și limita stilul sau a le deteriora stima de sine. Să vedem cum o putem face și să-i ajutăm.
După cum indică și numele, critica constructivă este aceea care oferă impulsul de a promova comportamentul sau schimbarea și motivează îmbunătățirea; se numește „constructiv” deoarece este orientat spre învățare și nu axat pe dorința de a răni sau de a subjuga pe cei care îl primesc.
Opusul este critica distructivă, cea plină de negativitate și agresivitate. Acestea urmăresc doar să rănească pe cealaltă persoană.
Tonul pe care îl folosim și felul în care vorbim cu copilul sunt fundamentale în a sublinia greșelile pe care le face. Așadar, va fi util să le explicați care este modul corect de a face lucrurile și, dacă este necesar, să-i ajutați să le implementeze.
În continuare, vom împărtăși câteva sfaturi utile atunci când vine vorba de a oferi critici constructive copiilor tăi. Nu le ratați!
Adică atunci când faci o observație, asigură-te că copilul înțelege ceea ce spui și nu o ia personal. Dacă comentariul tău sună agresiv, este posibil ca copilul să devină defensiv.
În acest caz, creierul lui va înceta să te mai asculte și va începe să se gândească la strategia de „luptă”. De asemenea, trebuie să urmăriți tonul vocii și limbajul corpului.
Când căutați o critică constructivă, idealul este să evidențiați comportamentul sau sarcina pe care doriți să o schimbați și să nu vă referiți la calitățile persoanei. Așadar, în loc să-i spui copilului tău „Ești dezordonat”, vorbește-i astfel: „Am nevoie să cooperezi mai mult prin a-ți face ordine în cameră”.
Mintea noastră funcționează mai bine atunci când ascultă mesaje pozitive și, de asemenea, învață direcția corectă, ce trebuie să urmeze, ca o instrucțiune. Așa că, în loc să spui „Nu lăsa toate firimiturile pe masă”, întreabă copilul ce vrei: „Te rog să cureți masa după micul dejun”.
Foto: Elly Fairytale/ Pexels
Evidențierea intențiilor bune sau valorizarea efortului sunt opțiuni bune înainte de a evidenția greșeala de corectat. De exemplu, ai putea spune copilului tău: „A fost grozav că ai ridicat hainele de pe podea. Data viitoare însă, în loc să le lași pe pat, ar trebui să le pui în coș”.
Mulți copii învață cel mai bine atunci când sunt capabili să vadă comportamentul dorit, adică cum se face cel mai bine. S-ar putea chiar să faci un pas mai departe și să o faci cu ei. Astfel, îi vei putea îndruma în practică, astfel încât să o poată face singuri altă dată.
Aceasta înseamnă să încerci să fii mai specific, să nu te întorci iar și iar la ceea ce vrei să subliniezi. Mai mult, este important să vorbești cu copiii tăi și să le arăți beneficiile de a face lucrurile bine, astfel încât aceștia să nu creadă că este doar capriciul tău.
Oricât de pozitivă este critica, este convenabil să găsim un moment în care copilul să nu se simtă expus în fața celorlalți. Mai mult, ar trebui creată o situație care să vă permită să vorbiți despre subiect și care să vă permită amândoi să vă exprimați emoțiile.
Așadar, pentru ca acesta să funcționeze, nu este o idee bună să comunicați critici constructive ca și cum ar fi o „conversație pe hol”.
Odată ce i-ați spus copilului ce doriți să obțineți de la el, oferiți-vă cooperarea și întrebați-l dacă are întrebări. Dacă creați acest spațiu de schimb, este posibil să descoperiți că nu poate îndeplini o anumită sarcină dintr-un motiv extern sau fără legătură.
De exemplu, cine nu a ținut paharele la locul lor pentru că dulapul este la o anumită înălțime.
Este esențial să găsim cele mai potrivite modalități de a însoți educația copiilor. Trebuie să știm că în copilărie se pun bazele dezvoltării socio-emoționale, stimei de sine, modelelor relaționale și identității.
În cele din urmă, educarea din empatie și a fi cu ceilalți așa cum ne-am dori ca ei să fie cu noi este cheia pentru a crește ființe umane mai fericite.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil