Una dintre cele mai epuizante situații emoționale pentru părinți sunt certurile dintre frați.
Publicitate
Acestea tind să fie o constantă în primii ani de viață, iar atunci când petrec mai mult timp împreună, cum ar fi vara, deoarece există mai multe oportunități de conflict, ele se aprind. Ce se poate face?
Frații și surorile sunt normali într-un dublu sens: apar în mod normal în fiecare gospodărie în care există copii și fac parte din dezvoltarea evolutivă a ființelor umane. Cu alte cuvinte, ei fac parte din creșterea și maturizarea lor naturală.
Alejandrá Melús este expert în intervenție timpurie, stimulare și inteligență emoțională și profesor de educație specială. Ea consiliază familiile la www.atenciontempranayestimulacion.com.
Îți vezi copiii certându-se pentru o jucărie, certându-se reciproc și intrând într-o ceartă care crește în intensitate. Ce ar trebui să faci?
„Inițial, nu este indicat să interveniți între ei de fiecare dată când apare o situație de acest tip, ci este de preferat să încercați să observați și să rămâneți pe o poziție exterioară în raport cu conflictul, pentru a nu interveni sau a lua poziție în favoarea unuia sau altuia”, recomandă expertul. Cu toate acestea, dacă în mijlocul unei dispute au de gând să se lovească sau să nu se respecte reciproc, cel mai bun lucru de făcut este să „evite, prin toate mijloacele, contactul fizic negativ în care se pot răni sau lovi”.
Sursa foto: freepik.com@ryazancevaolga1406
Exemplul dat de părinți în rezolvarea situației este decisiv.
„Rolul nostru ca adulți trebuie să fie să ascultăm ambele părți, să le protejăm și să le oferim un model adecvat de relaționare, fără a ne poziționa în favoarea vreuneia dintre ele și încercând întotdeauna să nu ne lăsăm impresionați de ceea ce se întâmplă, cu alte cuvinte, să nu ne lăsăm purtați de emoții și să înțelegem că sunt, înainte de toate, copii, care nu înțeleg sau nu gestionează conflictul în același mod ca adulții”, subliniază ea.
Din acest motiv, nu are sens să îi întrebăm cine a început cearta. Nu este vorba de a căuta un vinovat sau de a arăta cu degetul, ci este bine să asculți ambele părți, „fără a judeca, întrebându-i cum ar putea rezolva problema data viitoare, când se vor fi calmat, astfel încât să poată învăța instrumente pentru data viitoare”.
Știm deja că certurile între frați sunt o parte inevitabilă a dezvoltării lor, nu există relație între frați fără ele. Are sens să aplicăm apoi consecințe sau ceea ce pentru alți părinți ar fi „pedepse”?
Sursa foto: freepik.com
Aceasta este recomandarea Alejandrei Melús: „Consecințele care ar trebui să existe în orice caz ar fi cele naturale pe care le oferă situația. De exemplu, dacă un frate l-a lovit pe celălalt, îl putem întreba cum s-ar simți dacă ar fi fost lovit, pentru a încerca să îl facem să se gândească la asta, cu ajutorul nostru și fără a încerca să îl facem să se simtă prost, ci invitându-l să empatizeze cu fratele său, astfel încât să înțeleagă situația și să caute o soluție.
Persoana care a fost lovită trebuie, de asemenea, să învețe să își exprime sentimentele și să stabilească limite cu respect și calm”. Este important să oferiți modele și alternative comportamentale după o bătaie, de exemplu, explicând cum se poate rezolva problema prin cuvinte, în loc să lovești, sau prin exprimarea emoțiilor: „Sunt obosit”, „Vreau să fiu singur”, „Nu am chef de joacă acum”.
Nu are rost să încercăm să îi învățăm pe copii să fie calmi și respectuoși dacă, atunci când există o situație supărătoare între ei, părinții sunt cei care își pierd cumpătul. Uneori, din cauza oboselii sau a stresului, poate scăpa un strigăt sau pot fi spuse lucruri nepotrivite.
„Doar pentru că noi suntem adultul nu înseamnă că întotdeauna facem lucrurile bine, perfect și nu avem nevoie să învățăm sau să ne îmbunătățim. Dacă acest lucru se întâmplă, este minunat să exersăm umilința, să învățăm să ne cerem scuze copiilor noștri, să le explicăm că nu am vrut niciodată să ne pierdem cumpătul și că încercăm să facem mai bine în fiecare zi”.
Este un dublu proces de învățare, deoarece „faptul de a le cere scuze nu ne scade din autoritate sau respect, ci ne arată că suntem mai apropiați, întărește legătura emoțională dintre noi și le oferă un minunat exemplu de modestie și empatie”, arată specialistul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil