Cum să fii un „părinte bun”, potrivit unui psiholog

Este important să subliniem că nu există un model perfect de părinte și nici o metodă educațională care să fie superioară în mod absolut. Fiecare părinte acționează conform propriilor sale dorințe și capacități.

Emily Edlynn, psiholog, observă în revista Psychology Today că mulți părinți asociază o educație „bună” cu o investiție intensivă în fiecare aspect al vieții copiilor lor. Adesea, cei care încearcă să-și dezvolte propriul stil parental se pot simți diferiți sau chiar judecați de către alți părinți.

Potrivit specialistului, presiunile care definesc ceea ce este considerat „bun” în parenting pot fi copleșitoare pentru mulți. De asemenea, aceasta menționează un studiu care arată că mamele resimt în mod special această presiune de a fi considerate „mame bune”, indiferent dacă respectă sau nu normele impuse.

Citește și Moduri aprobate de experți de a crește copii recunoscători: „Este ușor să cazi în capcana de a-i răsfăța pe micuți”

Un stil parental care promovează autonomia copilului

În timp ce un model de parenting „intensiv”, în care părinții sunt extrem de implicați, a devenit norma socială conform lui Emily Edlynn, psihologul pledază pentru un stil parental care promovează autonomia copilului.

„Soțul meu și cu mine ne-am adaptat abordarea de-a lungul timpului, ceea ce demonstrează importanța flexibilității în educația parentală și capacitatea de a face ajustări”, explică ea. În plus, au reușit să ofere copiilor lor o anumită libertate în cadrul unor limite clare de așteptări.

Pentru Emily Edlynn, există trei aspecte în viața unui părinte în care mulți își depășesc limitele: utilizarea excesivă a ecranelor, preocuparea excesivă pentru notele școlare și cunoașterea constantă a locului în care se află copilul.

În schimb, preferă să se concentreze pe stabilirea și respectarea unor limite clare.

SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm

Cei trei piloni ai autonomiei reglementate

Pentru psiholog, esențial a fost ca copiii săi să înțeleagă de ce este important să respecte limitele și să înțeleagă că au libertate în cadrul acestor limite.

„Așteptările fundamentale sunt că timpul petrecut pe ecran să fie moderat, că trebuie să depună efort în activitățile școlare și că ne așteptăm să comunicăm despre planurile lor sociale înainte de a părăsi casa”, a explicat ea.

Pentru a realiza acest lucru, specialistul a stabilit limite clare pentru utilizarea ecranelor și spațiul în care copiii își puteau folosi dispozitivele. De exemplu, ecranele au fost interzise în timpul serii și nopții. În plus, ea și soțul ei au avut discuții regulate cu copiii lor despre importanța echilibrului între activitățile fizice, timpul petrecut față în față cu prietenii și alte activități offline în comparație cu timpul petrecut pe dispozitive.

În ceea ce privește performanțele școlare, Emily Edlynn explică că au preferat să verifice progresul direct și să ofere sprijin suplimentar în caz de dificultăți.

„Ceea ce contează este ca cei mici să dezvolte o atitudine pozitivă față de școală și educație, ceea ce le va consolida capacitățile în momentul în care notele vor deveni mai importante, cum ar fi în liceu”, subliniază ea.

În cele din urmă, în ceea ce privește monitorizarea activităților sociale, psihologul susține autonomia. Ea îi îndeamnă pe copii să comunice cu ea despre cu cine vor fi, unde și în ce condiții, dar afirmă că nu îi urmărește folosind tehnologia de geolocalizare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.