Lectura este o activitate care întărește relația părinte-copil, prin urmare este o posibilitate de a experimenta împreună cu copilul tău noi emoții.
În același timp, lectura este o activitate creativă și activă în care naratorul părinte este filtru și ghid, iar lecțiile pe care le trage copilul au o influență asupra interpretării sale asupra lucrurilor lumii.
Până la vârsta de 5 ani, lectura este suficientă, adică părintele și copilul se scufundă, unul lângă altul, în lumea poveștilor, acolo unde întâlnesc emoții, sentimente, stări și urmăresc aceleași temeri și situații emoționale.Lectura, îndrumată de părinte, care poate clarifica și explica, mângâia o frică și o poate transforma în posibilități, îi permite copilului să înțeleagă și să metabolizeze emoțiile.
De la vârsta de 5 ani, basmul poate deveni creativ și pornind de la desen, părinții și copiii pot construi povești care le aparțin: aceasta este acea experiență de reelaborare a ideii tradiționale de a le citi copiilor.
În cele mai vechi timpuri, în cele mai vechi timpuri , oamenii nu citeau, ci povesteau, deoarece textul scris nu devenise încă structura predominantă pentru difuzarea poveștilor, de la cele mitice la cele religioase. S-a povestit pentru a transmite mai departe tradiții și cunoștințe, asta este deja suficient pentru a înțelege cât de multă narațiune , sub toate formele ei, a marcat istoria omului , nu doar a omului de copil.
De obicei vorbim despre fabule și basme într-un mod fluid, adică fără a ține cont de diferențele care există între cele două genuri. Nu ne interesează în mod deosebit faptul că basmul a umanizat animalele ca protagoniste (care vorbesc sau arată personaje umane) și că este plasat în locuri realiste, în timp ce basmul trăiește pe personaje umane și creaturi fantastice și preferă decoruri magice. , terminându-se mereu cu un final fericit, cu toate acestea subliniem, atât de pe scurt, această distincție pentru a da rațiune personajelor pe care vi le oferim și decorurilor care ne inspiră în crearea basmului nostru creativ .
Cartea este o cheie pentru descoperirea emoțiilor deoarece copilul întâlnește și identifică senzații trăite și percepute în viața reală care, însă, în narațiune sunt atribuite unor personaje fantastice. Un moment în care copilul înțelege că toată lumea plânge, toată lumea se teme, toată lumea este supărată, ajungând prin narațiune să-și legitimeze propriile emoții.
Crearea basmului este un instrument și mai cathartic: este o terapie de vindecare a fricilor, de depășire a limitelor și de întâlnire a sinelui cel mai profund. Construind basmul, copilul se îmbunătățește pe sine și îmbunătățește relația sa cu lumea.
Pentru a inventa un basm ai nevoie de personaje originale.
Este indicat să respectați două momente cheie care pot fi rezumate în două propoziții: „A fost odată ca niciodată” și „A trăit fericiți pentru totdeauna”. „A fost odată ca niciodată” reprezintă o formulă magică prin care copilul trece granița dintre real și imaginar și care în sine îi oferă copilului siguranța unei căi de evacuare.
Mai precis, sintagma „A fost odată ca niciodată” structurează copilului conștientizarea că lumea fanteziei nu este echivalentă cu cea reală și nici măcar nu îl poate prinde în capcană, el (copilul însuși) deține facultatea și puterea de a scăpa din basm atunci când vrea.
„Au trăit fericiți pentru totdeauna” trebuie să fie, însă, deja valabil pentru părintele îndrumător ca avertisment pentru a face narațiunea mai pozitivă: finalul fericit este important pentru că îi transmite copilului speranță și încredere în viitor. La urma urmei, basmul trebuie exploatat ca un instrument pentru un trai bun.
Adesea, crearea basmului duce la apariția unor probleme critice și temeri, scopul fiind rezolvarea acestora și în acest sens îndrumarea adultului în cauză este crucială.
- A fost odată ca niciodată;
- Alegeți un decor (un castel, o vale fermecată, o insulă magică etc.);
- Prezentați personajele, lăsați-le să intre în basm pe rând;
- Lăsați copilul să dea un rol personajelor și să nu se încadreze în tipul basmului clasic, copilul probabil va avea tendința să relateze ceva din experiența lui. Singura noastră sarcină ca părinți îndrumatori este să orientăm narațiunea într-un mod pozitiv;
- Ajută copilul sa-i găsească poveștii un final fericit astfel încât să își depășească fricile, anxietățile, în general emoțiile negative.
În relația ta cu creația basmului, fă un efort pentru a-ți recupera copilul interior, nu ești niciodată prea bătrân pentru a redeveni copil, recuperând amintirea acelor nevoi care sunt nevoile copiilor noștri astăzi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil