Termenul „toxic” se referă la ceva otrăvitor, dăunător sau contaminat. Astfel, când vorbim despre „părinte toxic”, ne referim la părintele al cărui comportament negativ îl afectează emoțional pe copil și provoacă daune ce îi contaminează inocența.
De exemplu, părinții care sunt abuzivi verbal sau fizic sau care ignoră nevoile emoționale sau de bază ale copiilor lor sunt considerați părinți toxici.
De obicei, părinții învață acest comportament toxic de la proprii lor părinți, care la rândul lor l-au învățat de la generațiile anterioare. Cu toate acestea, puțini oameni fac legătura între stilul parental al părinților și propriile lor probleme emoționale.
SURSA FOTO: freepik.com @fabrikasimf
Ca părinți, toți facem greșeli. Parentingul necesită cantități imense de răbdare și determinare în momentele dificile. De fapt, mulți părinți recunosc că a crește copii este cea mai stresantă ocupație pe care o pot avea.
Uneori, cea mai dificilă parte a educației parentale este recunoașterea faptului că comportamentul nostru poate fi îndoielnic din cauza influențelor negative pe care părinții le-au avut asupra noastră. Este greu să vedem greșelile părinților noștri; adesea, nu ceea ce au făcut ei, ci ceea ce nu au făcut, a fost cu adevărat dăunător pentru noi.
Abuzul verbal din partea părinților asupra copiilor este, de asemenea, un tip de parenting toxic care trebuie abordat imediat. Acest comportament nu este adesea perceput ca fiind semnificativ, chiar fiind acceptat de unii, dar profunzimea și consecințele sale asupra dezvoltării copilului pot fi devastatoare.
Din păcate, copiii cu părinți toxici învață să se învinovățească pentru eșecul acestora în creșterea lor și tind să devină adulți cu o imagine de sine slabă, o stimă de sine scăzută și o mare nesiguranță emoțională.
Vestea bună este că, deși trecutul nu poate fi schimbat, viitorul poate fi întotdeauna îmbunătățit. Există părinți care conștientizează copilăria toxică pe care au avut-o și care devin modele pentru copiii lor, conform etapainfantil.com, datorită deciziei de a nu urma comportamentele toxice pe care le-au experimentat în copilărie.
SURSA FOTO: freepik.com @alf061
Dacă ești un tată sau o mamă care dorește să controleze totul, acest comportament poate insufla în copii un sentiment de nesiguranță și incompetență din cauza insolenței lor.
De obicei, această atitudine se manifestă sub aparența falsă că acționezi „spre binele” copiilor tăi.
Toți copiii sunt programați să depindă de mamele lor. Dacă o mamă este deconectată emoțional (lipsa contactului fizic reconfortant, lipsa comunicării, abandonul emoțional), acest lucru poate avea consecințe grave asupra copiilor.
Copiii care se simt „flămânzi” emoțional devin nevoiași. Cei „mai norocoși” pot găsi un alt membru al familiei, precum un bunic, o mătușă sau alt adult de referință, dar golul emoțional lăsat de un părinte nu se vindecă.
Astfel, copiii devin adulți dependenți din punct de vedere emoțional, care trebuie să se asigure continuu că sunt iubiți.
Îți apreciezi copiii pe baza realizărilor lor, din cauza frustrărilor tale interioare.
Îți denigrezi copiii.
Ești hipercritic și gelos pe realizările copiilor tăi.
Ești o persoană narcisică.
Îți vezi copiii ca pe un ajutor, iar ei devin îngrijitorii tăi.
Îți pui sentimentele și nevoile înaintea celor ale copiilor tăi.
Îi faci pe copiii tăi complici la secretele tale, astfel încât să le ascundă (de exemplu, dependența de alcool).
Controlezi copiii prin vinovăție sau bani.
Nu le permiți copiilor tăi să evolueze din invidie.
Nu îți respecți copiii (nici spațiul, nici opiniile, nici persoana în sine).
Ești pasiv-agresiv („ești bine”, dar îi ataci pe cei mici cu aluzii și umor ostil).
Copiii tăi se tem de tine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil