Educarea este o artă, o intervenție delicată și complexă care necesită nu numai cunoștințe tehnice, ci mai presus de toate atenție, sensibilitate și capacitate creativă. Înseamnă a ajuta un copil să -și dezvolte potențialul și să devină independent. Înseamnă să lucrezi pentru a scoate în evidență personalitatea copilului respectându-i în același timp caracteristicile.
Cum se face? Ce metode educaționale să alegi? Recompense sau pedepse, reguli sau libertate? Iată care sunt îndoielile tipice în gestionarea relației părinte-copil, risipite astăzi de conștientizarea unui echilibru fundamental între două atitudini opuse.
Iată 10 reflecții care, potrivit specialiștilor, ne-ar putea ajuta în „rolul” dificil, dar extraordinar al părinților.
Fiecare copil are nevoie de aprobare și laudă dar și de reguli, limitări, interdicții. Fără reguli riscă să crească în sălbăticie, convins că poate acționa și face ce vrea; când viața îi prezintă dificultăți, se poate simți nepregătit și incapabil în fața obstacolelor.
Menținerea unei atmosfere relaxate acasă: oamenii nu sunt făcuți în compartimente etanșe, a se asigura că dificultățile zilnice și problemele de muncă nu strica momentele în familie necesită un efort mare, necesar în primul rând pentru sine, pentru a-și menține echilibrul psihofizic intact dar și pentru a menține un climat pașnic.
Când părinții sunt bine, copiii sunt și ei fericiți. Această condiționare emoțională este cu atât mai puternică cu cât copiii sunt mai mici, deoarece în mod inconștient, părinții se relaționează cu copiii lor mult mai mult prin comunicare non-verbală decât prin cuvinte.
Profită de fiecare moment pentru a vorbi cu copiii tăi: micul dejun sau călătoria cu mașina până la școală sunt momente de aur pentru a discuta, a-ți spune poveștile și a improviza câteva jocuri rapide. Iar seara, împărtășirea poveștii zilei este o modalitate de a interacționa cu copiii tăi și de a construi o relație bazată pe complicitate și înțelegere.
Rămâi calm în fața unei crize de furie insistente, fără a începe imediat cu reproșuri. Mai bine să așteptați câteva minute și apoi să reiterați interdicția într-o manieră calmă, dar fermă și hotărâtă. (Ne amintim că și părinții trebuie să-și ceară scuze dacă greșesc).
Primul secret pentru a ști să spui nu este să fii profund convins: un „nu” nu trebuie să devină niciodată un „da” din cauza epuizării: copiii sunt foarte buni să înțeleagă slăbiciunile mamei și ale tatălui și să le scoată la iveală la momentul potrivit.
Abordați spontan educația sexuală: alegeți o abordare calmă, evitând tabuurile; fiecare părinte cunoaște sensibilitatea copilului său și știe care este cea mai bună abordare pe care să o adopte fără a stârni în ei reacții greșite.
„Nu” trebuie să urmărească să construiască stima de sine a copilului și nu să o distrugă. Trebuie deci să acordăm o atenție deosebită modului în care este plasată interdicția, care trebuie să se concentreze asupra acțiunii sau obiectului în cauză și nu asupra persoanei.
„Nu” nu trebuie să fie excesiv: este mai bine să stabiliți câteva obiective simple și realizabile și să munciți din greu pentru a vă asigura că acestea sunt respectate. Copiii nu trebuie închiși cu prea multe reguli, trebuie lăsați liberi în limite prestabilite, pentru a-și dezvolta autonomia și abilitățile de judecată.
În plus, copiii devin mai motivați să respecte regulile dacă le înțeleg sensul. Prin urmare, trebuie să argumentăm întotdeauna: dacă nu este însoțit de o explicație, acesta va dobândi o altă valoare.
„Sunt mereu acolo pentru tine”, chiar și pentru școală. Demotivarea în studiu poate fi și consecința directă a climatului greoi de acasă: argumentele și dezinteresul fac dificilă concentrarea asupra studiului și performanța școlară. singura rețetă pentru succesul garantat este participarea părinților: copiii se simt mulțumiți de interesul pe care mama și tata îl manifestă pentru ceea ce fac și sunt încurajați să se îmbunătățească.
Atenție la pedepse: Calea principală este cea a respectului reciproc și a dialogului: nu ridicați niciodată mâna, căci ca părinte înseamnă pierderea respectului și a fi deja învins vârsta lui. Copilul trebuie să știe că comportamentul său, dacă este greșit, va avea consecințe...
Dar este mai bine să adaugi o sarcină decât să-i iei ceva copilului. Preferă întotdeauna „pedeapsa educativă” pedepsei punitive, care mortifică copilul și îl irită și mai mult.
Educația copiilor necesită dăruire, răbdare și timp, nu trebuie să ne îngrijorăm pentru ei, ci să avem grijă de ei: orice comportament parental este educativ doar dacă este plin de iubire.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil