Cum se formează atenția copilului în clasă? Cum apare „hărnicia școlară”? Oana Moraru: „Un profesor bun o poate forma dacă vine la el cu multe «cârlige». Nu doar cu «materie»”

Data publicării:
Cum se formează atenția copilului în clasă? Cum apare „hărnicia școlară”? Oana Moraru: „Un profesor bun o poate forma dacă vine la el cu multe «cârlige». Nu doar cu «materie»” / FOTO: freepik.com @wosunan
Cum se formează atenția copilului în clasă? Cum apare „hărnicia școlară”? Oana Moraru: „Un profesor bun o poate forma dacă vine la el cu multe «cârlige». Nu doar cu «materie»” / FOTO: freepik.com @wosunan

Un copil care visează cu ochii deschiși în timpul orei, care bate din degete pe bancă, care își pierde repede răbdarea și atenția – este o imagine pe care mulți profesori o cunosc prea bine. Dar ce anume l-ar face să stea conectat la lecție? Ce l-ar ține în tensiune cognitivă, chiar și atunci când materia i se pare grea sau ar prefera să alerge în curtea școlii?



Oana Moraru, expertă în parenting și educație, a abordat acest subiect într-o postare pe Facebook: cum ar arăta ora ideală privită prin ochii copilului din bancă.

Citește și „De ce copilul nu mă ascultă, dacă eu i-am spus care sunt regulile?” Oana Moraru: „Renunțați la ideea că emoțiile umane se maturizează doar «pentru că trebuie»”

Elevul și profesorul: o conexiune esențială

„Asist la multe ore, la toate disciplinele. 

Mă uit la oră din pielea copilului din bancă. Ce m-ar ține pe mine în tensiune cognitivă? Ce m-ar face să stau în spațiul învățării chiar și când îmi este greu, chiar și când nu înțeleg prea bine sau îmi vine să bat mingea în curte, mai degrabă?

M-aș uita mai atent la oră dacă profesorul din fața mea ar avea energia unui om încântat, activat, pătruns de ce anume face. M-aș contamina automat de starea asta a omului pus pe treabă, cu chef”, își începe postarea Oana Moraru.

Entuziasmul profesorului devine molipsitor. Atunci când un cadru didactic își manifestă pasiunea pentru materia sa, copiii sunt mult mai predispuși să fie atenți și implicați.

SURSA FOTO: freepik.com @aspsvz

Rolul motivației și al micilor succese

Un alt aspect important este modul în care profesorul apreciază efortul elevului.

„M-aș strădui mai mult dacă micile mele succese ar fi observate și apreciate. Aș vrea să știu că efortul meu contează pentru omul din fața mea în primul rând, nu neapărat pentru viitorul meu.”

Copiii trăiesc în prezent și nu se pot raporta la un „sine viitor”. De aceea, aprecierea autentică, dincolo de simplele „bravo” sau „corect”, îi ajută să rămână implicați.

Miza învățării: de ce să fac un efort?

Pentru a menține atenția elevilor, profesorii trebuie să le ofere un scop clar și captivant.

„Aș încerca de două ori o problemă dificilă dacă aș vedea clar că mă îndrept către o țintă concretă. De ce să caut o soluție? În mintea mea de copil, ar fi suficient să știu că până vineri, de exemplu, rezolvând un număr de probleme, voi ajunge să descopăr un cod secret din spatele unui mesaj scris pe tablă luni.”

Această strategie transformă învățarea într-un joc, într-un proces cu miză, ceea ce o face mai atractivă pentru copii.

SURSA FOTO: freepik.com @Wavebreak Media

Poveștile, elementul-surpriză și curiozitatea

Când elevii obosesc sau își pierd concentrarea, un profesor inspirat poate folosi o tehnică simplă: conectarea materiei la o poveste sau la o experiență personală.

„Dacă profesorul meu ar mai lega, din când în când, materia de pe tablă de o poveste, de o experiență personală, de o curiozitate, de un subiect neașteptat, aș sta mai tot timpul în așteptarea asta bună. Aș fi mereu pe fază dacă aș ști că, uneori, adultul din fața mea este surprinzător.”

Copiii adoră surprizele și misterele. O simplă enigmă sau o informație controversată poate declanșa dorința de a explora mai mult, chiar și după terminarea orei.

Atenția nu se formează doar la școală

Un profesor bun poate capta atenția elevilor folosind numeroase „cârlige” didactice. Dar nu doar școala joacă un rol esențial în formarea concentrării copiilor.

„Pe de altă parte, fiecare copil vine deja în clasă cu disponibilități mai mici sau mai mari de concentrare și de ascultare activă. Încă de la 3-4 luni de viață, copiii pot deveni mai mult sau mai puțin atenți în funcție de capacitatea părinților de a-i angaja, de a-i ține focusați, activați. Când ajung la grădiniță, copiii au deja formatat câmpul atenției.”

Astfel, atenția și motivația nu se educă doar în clasă, ci și acasă, prin modul în care părinții interacționează cu cei mici, le stimulează curiozitatea și le oferă modele de învățare activă.

O educație care aprinde scântei

Un profesor bun nu este doar un furnizor de informații, ci un creator de experiențe care captează mintea și sufletul copiilor.

Energia, motivația, poveștile și conexiunile emoționale sunt ingredientele care transformă o lecție dintr-o simplă obligație într-o aventură a cunoașterii.

Privind ora prin ochii unui copil, descoperim că școala nu ar trebui să fie doar despre „materie”, ci despre cum putem aprinde scântei în mințile celor mici.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News



Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.


Autorul articolului: Loredana Iriciuc | Categorie: Recomandari si sfaturi




Articole similare
Cele mai noi articole
Trend - Top citite

pixel