Generațiile unei familii nu sunt doar legături de sânge, ci un fir invizibil care poartă în el lecțiile, traumele, valorile și tiparele transmise de-a lungul timpului. În contextul parentingului, aceste influențe devin cu atât mai evidente, determinând modul în care alegem să ne creștem copiii.
Publicitate
Psihologul Yolanda Crețescu explică într-un mod captivant cum bagajul emoțional al generațiilor anterioare modelează afectivitatea, deciziile și atașamentele noastre.
Cu o perspectivă profundă asupra relațiilor intergeneraționale și a dinamicii unice din societatea românească, ea oferă o privire asupra felului în care trecutul influențează prezentul în procesul de creștere a copiilor, subliniind importanța conștientizării acestor factori în relația cu cei mici.
”Noi purtăm mesajele parentale de la patru generații. Copilul meu este impactat de mine, eu sunt impactată de părinții mei, pentru că de la ei am învățat să fiu părinte, dar părinții mei au învățat de la bunicii mei și bunicii mei au învățat de la străbunici.
Avem bunicii astăzi aproape de copii? Da. De ce există impactul generației anterioare? Da. Sunt patru generații. De aceea există conflict în care bunica zice: Pune-i căciulița și mama zice: Nu, mi-a spus mie în maternitate să-l las cu capul descoperit. Ce o să facă copilul ăsta în viață? Va avea scufiță? Nu va avea scufiță? Îl lăsăm în brațe sau îl lăsăm în camera lui singur? Deci este extrem de important să înțelegem ce anume avem de făcut cu noi în relația cu copilul nostru”, a spus psihologul.
”Ce fel de afectivitate, inconștient, dau eu? Cea pe care am educat-o în familia mea. Verbele iubirii sunt patru: a fi, a simți, a avea și a putea.
Foto: Freepik@prostooleh
Tocmai dacă analizăm psiholingvistic așa, am înțeles că trebuie să. Adică e o intelectualizare. Nu vine dintr-o emoție. Emoția primară pe care eu o am este aceea pe care am avut-o din familie. Ok, nu am fost copiii răsfățați pentru că părinții noștri, bunicii noștri au în spate un război și atunci nu e timp de iubire, nu e timp de răsfăț, nu e timp să stai, ci să supraviețuiești.
De aceea noi avem aceste generații în care atașamentele nu au fost sănătoase. Noi nu venim dintr-o zonă geografică în care de 300 de ani lucrurile sunt liniștite. Nu suntem imperii și purtăm în noi asta. Este un bagaj genetic emoțional.
Bun și atunci cum e copilul român? El este suprainvestit acum pentru că el trebuie să repare trauma generației anterioare.
Dacă noi n-am avut, dacă pe noi nu ne-a pupat nimeni, dacă noi suntem generația cu cheia de gât, dacă noi suntem generația de sacrificiu ca adulți pentru că a trebuit să devenim proprietari, să facem business-uri pentru prima dată în 50 de ani, 70 de ani în perioada interbelică.
Noi ne-am iubit copiii cu ”a avea” și cu ”a putea”, a psus Psihologul Yolanda Crețescu în cadrul ZUunivers Podcast.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil