Anumite expresii, aparent inofensive, pe care mulți părinți le spun băieților pot avea consecințe serioase pe termen lung: dificultăți în gestionarea furiei, probleme în relații și o stimă de sine scăzută.
Încă din copilărie, ți s-au spus lucruri care nu erau adevărate. De părinți, de profesori, de mass-media. Ca niște „linii de cod greșite” implantate în mintea ta, aceste mesaje te-au influențat și continuă să-ți modeleze realitatea.
Te-au făcut să simți o presiune constantă de a demonstra ceva. Ți-au blocat capacitatea de a fi vulnerabil. Ți-au adus stres, anxietate și o distanță emoțională față de cei din jur.
Vestea bună? Lucrurile se pot schimba.
„În ultimii doi ani, am pornit într-o călătorie interioară profundă. Am învățat de la maeștri spirituali din întreaga lume — de la șamani din Peru până la vindecători din California și maeștri tantra din Bali. Cu timpul, am reușit să rescriu acele coduri mentale care îmi sabotează viața.
Rezultatele au fost uimitoare. Astăzi, simt mai multă liniște, claritate și încredere decât oricând. Iar acum, îmi doresc să dau mai departe tot ce am învățat. În acest articol, îți voi spune care sunt cele trei minciuni care ți-au fost spuse în copilărie — și, mai important, cum te poți elibera de ele pentru a-ți recăpăta autenticitatea, încrederea și sensul personal”, susține Phil Drolet, autor și coach, în rubricile Your Tango.
CITEȘTE ȘI Ești „fratele ratat” al familiei? Aceste 3 trăsături de caracter ar putea să o arate
SURSA FOTO: freepik.com @nastyaofly
De la o vârstă fragedă, cei mai mulți băieți dezvoltă o teamă: să nu fie percepuți ca fiind slabi. Cine ar vrea să fie luat peste picior pentru că a plâns în pauză? Sau să fie strigat „plângăcios” sau chiar mai rău? Nimeni. Așa că mulți dintre bărbați au învățat să-și ascundă emoțiile.
„Ni s-a spus, direct sau indirect: nu plânge, nu te plânge, fii puternic, fii bărbat.
Pe măsură ce devenim adulți, această mentalitate începe să ne limiteze. De ce? Pentru că, deși reziliența e importantă, refuzul de a arăta vulnerabilitate sau de a cere ajutor ne poate face mult rău.
Ajungem să ne simțim singuri, izolați, blocați în capcana propriilor emoții. Ne distanțăm de cei din jur și ratăm oportunități reale de conexiune autentică. În plus, nu ne permitem să cerem sprijin atunci când avem cea mai mare nevoie”, scrie expertul.
E timpul să rescrieți vechiul „cod mental” — acela care ne spune că trebuie să fiți duri cu orice preț — și să-l înlocuiți cu o nouă convingere:
„A arăta slăbiciune este, de fapt, un semn de curaj și putere.”
„Să fie clar: nu înseamnă să ne văicărim sau să ne plângem din orice. Nicidecum. Eu însumi am crescut în Canada și am fost înotător de performanță. Am îndurat dimineți friguroase, antrenamente extenuante și provocări constante. Rezistența și determinarea sunt parte din mine.
Dar am învățat și că nu trebuie să port mereu o mască a forței”, mai spune Phil Drolet .
Studiile arată că băieții crescuți cu mesajul „slăbiciunea e inacceptabilă” au șanse mai mari să ajungă adulți cu probleme legate de exprimarea emoțiilor, de intimitate și de relații.
Această mentalitate poate duce la frustrare reprimată, nesiguranță interioară și o imagine distorsionată despre ce înseamnă, de fapt, masculinitatea.
Când te lovești de o provocare, dă tot ce poți. Dar dacă simți că te blochezi, nu ezita să ceri ajutor de la cineva în care ai încredere.
Nu doar că îți va ușura drumul, dar va arăta și că ești suficient de împăcat cu tine însuți încât să recunoști că nu ai toate răspunsurile — și e perfect în regulă.
Și iată un gând de ținut minte: nimeni nu are totul sub control.
SURSA FOTO: freepik.com @New Africa
Această credință este una dintre cele mai nocive și greu de dezrădăcinat.
Încă de mici, mulți băieți sunt învățați – direct sau subtil – că valoarea lor ca oameni se bazează pe trei piloni principali:
Copiii populari din școală sunt adesea cei mai buni sportivi. De ce? Pentru că societatea occidentală pune un preț enorm pe succesul fizic.
Dacă nu te descurcai la sport, aveai de tras. Dacă erai bun, erai urcat pe un piedestal.
Suntem crescuți să admirăm bărbații bogați: sportivi celebri, actori, directori generali. Ajungem să credem că valoarea unui om se măsoară în bani, indiferent de sacrificii.
De mici ni se spune că „adevăratul bărbat” este popular printre fete. Relațiile intime devin un trofeu, un simbol al reușitei masculine.
Cine n-a auzit de „American Pie” sau de băieții care se laudă cu „victoriile” lor?
Din cauza acestor mesaje, mulți bărbați ajung să simtă o presiune uriașă de a reuși cu orice preț: se antrenează obsesiv, acceptă joburi care le storc sufletul doar pentru un salariu mare sau se implică în relații care nu îi împlinesc, doar pentru a se simți validați.
Societatea a configurat jocul în așa fel încât ajungem să ne sacrificăm integritatea și echilibrul emoțional pentru a primi apreciere și aprobare. Iar asta e epuizant.
Ne confruntăm cu gândul că nu suntem suficienți dacă nu performăm constant la nivel înalt. E o povară grea, nu-i așa?
Dacă ai fost crescut cu ideea că trebuie să „dai randament” ca să fii iubit, e foarte probabil să te confrunți mai târziu cu probleme în relațiile de cuplu sau în construirea unei stime de sine sănătoase.
Un studiu din 2019 arată că această condiționare duce la insecuritate, dificultăți în a avea încredere în ceilalți, frică de eșec și probleme în formarea unor relații autentice și împlinite.
Deși poate părea simplu, soluția e profundă și provocatoare: învață să te iubești complet. Cu defectele tale, cu părțile tale luminoase, cu nesiguranțele, ciudățeniile și gândurile uneori iraționale. Nu doar să le accepți, ci să le prețuiești.
E momentul să rescrii vechiul cod mental – „trebuie să performez ca să fiu iubit” – cu o nouă convingere:
„Sunt valoros exact așa cum sunt. Nu trebuie să demonstrez nimic. Merit iubire pentru că sunt eu.”
Această schimbare interioară poate transforma totul.
Paradoxal, mulți bărbați se tem că, odată ce nu mai sunt motivați de presiunea de a performa, vor deveni comozi sau vor înceta să mai fie ambițioși. Dar realitatea e exact inversă.
„Din experiența mea și din munca alături de clienți de top, am observat că, atunci când te simți bine cu tine, devii mai relaxat, ai mai multă claritate și încredere în propriile forțe. Și, în mod surprinzător, reușești să obții mai mult… cu mai puțin efort”, mai spune expertul.
SURSA FOTO: freepik.com @Addictive Stock
În copilărie, mulți dintre noi am vrut cu orice preț să evităm să fim numiți „fată” de prietenii noștri. Deși poate părea un gest nevinovat specific școlii primare, în realitate, acest comportament a lăsat urme adânci în psihicul nostru – și în societate.
Ca bărbați, am fost învățați să ne ferim de orice ar putea părea „feminin”: să ne exprimăm sentimentele, să plângem, să renunțăm la control.
„Îmi amintesc clar că, în copilărie, simțeam nevoia să plâng când eram supărat, dar mi se părea greșit. Ca și cum aș fi făcut ceva rușinos. Ca și cum ceilalți ar fi râs de mine”, mai spune autorul.
Problema e următoarea: calitățile considerate „feminine” – precum compasiunea, bunătatea, tandrețea – sunt importante pentru a deveni un bărbat echilibrat și sănătos emoțional. Până și plânsul are un rol important. Este un răspuns natural la emoții intense, iar atunci când îl blocăm, acumulăm tensiuni interioare care, în timp, pot deveni copleșitoare.
În tradiția taoistă, una dintre învățăturile de bază este echilibrul dintre energiile Yin (feminine) și Yang (masculine). Când trăim în dezechilibru, accentuând doar calitățile masculine – cum ar fi ambiția, forța, controlul – ajungem la epuizare, stres și izolare.
De ce? Pentru că energia masculină este asociată cu mintea, în timp ce energia feminină vine din inimă. Când ne blocăm latura sensibilă, devenim rigizi, prea raționali, pierdem bucuria și perspectiva. Ne consumăm energia gândind prea mult, amplificând problemele și fixându-ne pe lucruri lipsite de sens.
Unii antreprenori chiar ajung să se autodistrugă din cauza acestei rigidități emoționale.
Uităm că viața e mai mult decât muncă. Uităm să fim buni cu cei din jur. Uităm că am venit aici și ca să ne bucurăm.
Când ni se spune – direct sau subtil – că trăsăturile feminine sunt slăbiciuni, iar mesajul vine mai ales din partea părinților, băieții pot ajunge să aibă dificultăți majore în exprimarea emoțiilor, în formarea relațiilor și în construirea unei stime de sine sănătoase.
Un studiu din 2021 arată că aceste convingeri rigide creează presiunea de a respecta norme toxice de gen, blocând accesul la întreaga paletă de emoții și comportamente umane.
„În ultimii doi ani, am lucrat conștient la a-mi dezvolta partea Yin. Crescând ca atlet de performanță, aveam deja mult Yang în mine – dar echilibrul a venit abia când am început să cultiv și compasiunea, deschiderea, sensibilitatea. Iar rezultatele au fost incredibile: am devenit un antreprenor mai calm, un partener mai prezent, un om mai fericit.
Ce am învățat? Că nu suntem singuri. Fiecare dintre noi face parte dintr-un întreg. Suntem 7 miliarde de oameni pe această planetă – o singură echipă. Suntem conectați unii cu alții și cu Universul”, mai spune Phil Drolet.
De aceea, e timpul să rescriem „linia de cod” care ne spune:
„Totul depinde doar de mine. Trebuie să trag tare, altfel nu voi reuși.”
Înlocuiește-o cu:
„Co-creez în fiecare moment cu Universul. Sunt sprijinit și ghidat. Nu trebuie să lupt singur.”
„Oprește-te un moment și simte asta. Nu ești doar un om care plutește pe o stâncă în spațiu. Ești o ființă unică, întrupată aici pentru a trăi cu sens, a visa, a iubi și a te bucura. Viața nu trebuie să fie doar despre control și performanță. Poate fi și blândețe, și conexiune, și joacă.
Așa că întoarce-te către tine. Către tot ceea ce ești. Și nu uita să te îmbrățișezi – cu tot cu vulnerabilități”, conchide Phil Drolet.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil