Imaginează-ți că porți un rucsac. Nu orice rucsac, ci unul invizibil, care te însoțește pretutindeni. În el depozitezi emoții, gânduri, relații, comportamente și, poate, conflicte nerezolvate sau răni adunate de-a lungul anilor. Acum, întreabă-te: îți este ușor să-l porți sau devine din ce în ce mai greu?
Dacă simți că rucsacul tău emoțional este pe punctul de a ceda sub greutate, amintește-ți că, la fel ca orice alt bagaj, îl poți reorganiza și elibera de ceea ce nu îți mai folosește.
Psihologia ne arată că există anumite obiceiuri care, fără să ne dăm seama, se transformă în adevărate poveri.
A venit momentul să le lăsăm în urmă, notează experții de la bebesymas.com. Află care sunt aceste obiceiuri și cum poți începe să renunți la ele.
„Mâine mă voi gândi la asta” nu este doar o replică celebră a lui Scarlett O’Hara, ci și o mantră emoțională pentru mulți dintre noi.
Însă amânarea confruntării cu emoții precum durerea, tristețea sau frica nu le face să dispară. Dimpotrivă, le transformă într-o povară și mai grea.
Psihologia ne învață că este important să ne validăm emoțiile, nu să le ascundem.
De exemplu, dacă simți furie din cauza unui conflict, întreabă-te: „Ce încearcă această emoție să-mi transmită?”.
A recunoaște ceea ce simți și a-ți permite să trăiești acea emoție este un act de grijă de sine – ca și cum ai renunța la o piatră pe care o cărai fără rost.
Te surprinzi întrebându-te prea des: „Ce vor crede ceilalți despre mine?”?
Acest obicei nu doar că epuizează, dar și limitează.
A trăi în căutarea aprobării celor din jur este ca și cum ți-ai umple rucsacul cu oglinzi sparte – de fiecare dată când încerci să te vezi pe tine însuți, reflecția este distorsionată.
Înlocuiește acest obicei cu unul mai sănătos: autovalidarea.
Încearcă un exercițiu simplu – notează zilnic câteva decizii pe care le-ai luat fără să ceri părerea altora și felicită-te pentru ele. Cu timpul, vei învăța să îți prețuiești propria voce mai mult decât pe a celorlalți.
Nu toate persoanele pe care le întâlnim sunt menite să rămână în viața noastră.
Cu toate acestea, uneori ne agățăm de relații care nu ne mai aduc nimic bun, de teamă să nu rămânem singuri. E ca și cum ai transporta sticle goale, sperând că într-o zi îți vor fi de folos.
Psihologia ne îndeamnă să analizăm relațiile care ne hrănesc emoțional și pe cele care ne consumă energia.
Un exercițiu util este să faci o listă cu persoanele apropiate și să notezi ce simți după fiecare interacțiune. Dacă predomină sentimentele de oboseală, frustrare sau vinovăție, poate fi momentul să reevaluezi acea relație.
Să crezi că poți controla totul – viitorul, deciziile altora sau chiar modul în care ești perceput – este ca și cum ai umple rucsacul cu nisip: indiferent cât de mult încerci să mergi mai departe, fiecare pas devine mai greu.
Viața, prin natura ei, este imprevizibilă.
Învață să renunți la ceea ce nu este în puterea ta.
Un exercițiu util este „cercul de influență”: desenează un cerc și scrie în interior lucrurile pe care le poți controla (acțiunile, deciziile, cuvintele tale). În afara cercului, notează ceea ce nu poți schimba.
Acest simplu gest ajută la clarificarea priorităților și la reducerea poverii emoționale.
Criticul tău interior, care îți reamintește constant eșecurile, nu este un ghid – este un sabotor.
A te pedepsi pentru fiecare greșeală este ca și cum ai căra cărămizi rupte, inutile pentru a construi ceva durabil.
Data viitoare când te surprinzi într-o spirală de autocritică, întreabă-te: „Dacă cel mai bun prieten al meu s-ar afla în situația mea, i-aș vorbi la fel?”.
De multe ori, suntem mult mai blânzi cu ceilalți decât cu noi înșine. Compasiunea de sine nu înseamnă indulgență sau victimizare, ci capacitatea de a-ți recunoaște greșelile și de a te susține în procesul de învățare.
Îți este greu să stabilești limite? Acest obicei este unul dintre principalii factori care duc la epuizare emoțională.
De fiecare dată când spui „da” la ceva ce nu îți dorești cu adevărat, adaugi o greutate inutilă în rucsacul tău.
Începe să exersezi refuzul în situațiile de zi cu zi.
Dacă cineva îți cere ceva ce nu poți (sau nu vrei) să faci, folosește expresii precum: „Lasă-mă să mă gândesc și îți dau un răspuns”, „Nu pot azi, dar poate altă dată” sau pur și simplu „Nu”/„Nu pot”.
La început poate părea inconfortabil, dar în timp vei simți eliberarea de a-ți respecta propriile nevoi.
Gândurile recurente despre scenarii ipotetice sunt adevărați hoți de energie. „Dacă aș fi ales altă carieră?”, „Dacă am făcut o greșeală ireparabilă?”
A trăi în „ce-ar fi fost dacă?” este ca și cum ai purta o hartă fără destinație – te învârți în cerc, fără să înaintezi.
Pentru a rupe acest tipar, încearcă metoda de ancorare în prezent: concentrează-te pe ceea ce ai și pe ceea ce poți face acum.
Înlocuiește gândurile ipotetice cu afirmații precum: „Sunt aici, asta am, de aici pot începe”.
A renunța la aceste obiceiuri nu este un proces ușor, dar fiecare pas mic te apropie de o viață mai echilibrată și mai liberă. Așa cum sugerează psihologia, nu trebuie să îți golești rucsacul dintr-odată, ci să îl revizuiești periodic, cu răbdare și blândețe.
Amintește-ți: fiecare obicei la care renunți face loc pentru ceva mai sănătos. Și meriți să porți doar ceea ce îți susține evoluția, nu ceea ce te împovărează.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil