Pe măsură ce copiii cresc, ei dezvoltă treptat abilitatea de a păstra secrete, o etapă firescă în procesul lor de maturizare. Ei învață să evalueze și să selecteze informațiile pe care le împărtășesc cu părinții și cele pe care le păstrează pentru ei înșiși. Această tendință este legată de dorința lor de a-și contura propria identitate și de a explora limitele independenței.
Chiar dacă relația dintre părinți și copii este bazată pe încredere și deschidere, există subiecte sensibile sau experiențe personale pe care copiii le consideră mai potrivite să le păstreze în sfera privată. Acest lucru nu înseamnă neapărat că părinții nu îi sprijină sau că nu sunt înțelegători. În schimb, ascunderea anumitor informații poate fi o modalitate de a-și exersa controlul asupra propriilor vieți și de a se adapta noilor responsabilități pe măsură ce cresc.
Indiferent de cât de strânsă este legătura dintre părinți și copii, adolescența este adesea o perioadă în care tinerii încep să exploreze propria intimitate emoțională și socială. Acest lucru poate implica păstrarea unor gânduri, sentimente sau experiențe în sfera personală, în încercarea de a-și defini identitatea individuală. De asemenea, influențele din mediul lor, precum prietenii sau mediul online, pot contribui la dorința de a păstra anumite aspecte ale vieții lor departe de privirile părinților.
Tendința de a păstra secrete față de părinți începe, în mod special, de la începutul adolescenței. Specialiștii susțin că rădăcinile acestui comportament au legătură strânsă cu modalitatea în care au fost îndrumați copiii de către cei responsabili de educația lor.
Într-un peisaj în care restricțiile și regulile conturează linia interacțiunilor, tinerii își croiesc cu precauție drumul spre comunicarea deschisă cu părinții. Paradoxul constă în faptul că, tocmai acele limite impuse, care au menirea de a-i îndruma pe cei mici, pot declanșa îndoieli și ezitări în ceea ce privește împărtășirea anumitor informații. Gradul de severitate al disciplinelor parentale acționează ca o caracatiță subtilă ce poate influența motivația tinerilor de a-și închide porțile comunicării.
Revelația stă în faptul că diversitatea secretelor păstrate de copii își găsește rădăcinile în modul în care părinții au ales să impună structura acestei discipline. Dincolo de zidurile cunoscute doar lor, secretele se îngrămădesc în colțuri ascunse, devenind piloni ai construcției identității adolescentine. Efectul poate varia, astfel că tinerii ale căror rădăcini parentale sunt mai rigide, aleg să se ascundă în propriul univers, protejând ceea ce se ascunde în sufletele lor, în timp ce cei cărora li s-a oferit mai multă libertate împărtășesc, poate cu ușurință prea mare, fragmente din labirintul lor interior.
SURSA FOTO: freepik.com @romeo22
Păstrarea secretelor îi face pe copii conștienți de spațiul lor personal. Cu secrete, ei învață ce este personal pentru ei și ce nu ar trebui să împărtășească celorlalți. Dar cât de mult este bun? Ar trebui să existe o limită la asta, susțin specialiștii.
Copiii nu ar trebui să rămână cu o mulțime de secrete proprii, deoarece, ca urmare, au tendința de a-și pierde atașamentul personal și emoțional față de membrii familiei. Ei încearcă să trăiască cu secretele lor și să-și mărească periferia intimității.
Vezi și Greșeli părinților care îi fac pe copii lipiți și dependenți: „Evitați capcanele nedorite!”
Părinții ar trebui să își lase privirile atente să adere la activitățile copiilor, cu discreție, fără a deveni prea insistenți. Fără a împinge prea mult, dar nici să nu rupă legăturile, ei pot păstra o mână caldă de îndrumare.
Nu forțați copilul să dezvăluie secretul. Lasă-l să vorbească despre asta singur. Dacă este un secret inofensiv, încurajați-l să vorbească despre el întotdeauna în loc să îl ascundă. Dacă este unul dăunător, luați măsurile necesare rapid.
Părinții au un rol semnificativ în a-i ajuta pe copii să gestioneze secretele în mod sănătos. Cu toate că dorim să vedem maturitatea într-un strop de lumină reflectată în ochii copiilor noștri, să nu ne grăbim; răbdarea este virtutea care ne poate ghida în această călătorie.
Esențial este să înțelegem că nivelul nostru de înțelepciune și experiență nu poate fi transferat în mod automat către acești copii în creștere. Ei își păstrează secretele ca un scut subtil, într-un efort de a evita pedepsele sau reacțiile negative. Prima piatră de temelie este să clădim un pod de încredere, prin care să le comunicăm că nu vor suferi consecințe neplăcute dacă își deschid inimile.
Observarea atentă a obiceiurilor copilului este o cheie prețioasă în descifrarea labirintului secretelor lor. Prin acordarea atenției la semne subtile și la schimbările de atitudine, putem călăuzi pas cu pas către a înțelege ceea ce se ascunde în spatele ușilor lor emoționale. Cu blândețe și înțelegere, putem construi un sanctuar de siguranță, în care copiii noștri se simt liberi să împărtășească gândurile și sentimentele lor.
Este esențial să construim o punte de încredere, nu doar prin cuvinte, ci și prin fapte. Creând un spațiu în care comunicarea este deschisă și fără judecată, ne putem asigura că secretele nu vor fi încarcerate, ci vor putea găsi voce. Este în această zonă de conexiune autentică că se nasc conversațiile sincere și profunde, oferindu-le copiilor noștri posibilitatea de a-și deschide sufletele.
În timp ce unele secrete nu reprezintă o problemă că trebuie ținute ascunse, există anumite secrete care trebuie abordate imediat.
Secretele precum hărțuirea din partea altor copii sau adulți, atingerea intimă a altcuiva, jocurile destinate adulților, vizionarea de filme și emisiuni care sunt destinate exclusiv adulților și episoadele repetate de agresiune ar trebui să fie întotdeauna abordate imediat.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil