Lapte matern sau formulă? Dormit împreună sau antrenament pentru somn? Rămâi acasă sau te întorci la muncă? Diversificare ghidată de bebeluș sau diversificare tradițională?
Când vine vorba de parenting, posibilitățile de judecată sunt infinite. Și indiferent dacă judecăm alegerile noastre de părinte sau pe ale altora, majoritatea dintre noi o facem din când în când. Dar de ce o facem?
Citește și Nume rare pentru copii. Doar 25 de părinți și-au numit bebelușii așa!
„La bază, adânc în interiorul nostru, judecăm dintr-o nevoie de autoapărare și validare”, spune psihologul clinic, Dr. Anne Welsh, potrivit Todaysparents. „De fapt, vrem să ne protejăm de realitatea dureroasă că nu avem atâta control asupra rezultatului vieților copiilor noștri pe cât ne-am dori”, explică ea.
Are sens. Ne pasă profund de copiii noștri și vrem să facem o treabă excelentă în a-i crește. Gândul că facem ceva greșit este aproape insuportabil.
Totuși, nu a existat niciodată o perioadă în care să fim atât de bombardați cu informații despre cum să fim părinți.
SURSA FOTO: Freepik.com@senivpetro
Nu poți răsfoi un ziar, vizita o librărie sau derula pe Instagram fără a fi învățat ce metodă este „corectă” pentru a-l învăța pe copil să doarmă, să mănânce, să se joace (și așa mai departe).
Citește și Comportamente pe care copiii le preiau de la părinții lor pe parcursul vieții
„Presupunerea tacită era că tinerețea însemna incompetență, iar eu adesea simțeam că trebuie să dovedesc că sunt o mamă capabilă și că aparțin cu adevărat în lumea parentingului.”
Un alt motiv pentru care judecăm este dorința de a obține validare.
„Mulți dintre noi am crescut cu multă validare externă, precum note, salariu și titluri de job. Am fost condiționați să căutăm aceste lucruri ca o metodă de a spune ‘sunt suficient’”, spune Dr. Welsh.
Apoi devenim părinți și nu mai există nicio validare externă disponibilă: nici o evaluare a performanței, bonus anual sau promovare.
Atunci când judecăm pe alții, explică ea, primim o „lovitură” de dopamină gândindu-ne „cel puțin eu nu fac asta.”
Ajungem și mai blocați în dinamicile corect/gresit și pierdem flexibilitatea și nuanța,” adaugă ea.
Se pare că capacitatea de a judeca este o parte integrantă a rolului de părinte – așadar, cum putem să o evităm? Adesea, sugestia este să nu ne lăsăm afectați și să ne spunem: „Cine se preocupă de ce cred alții?”
SURSA FOTO: Freepik.com@prostooleh
Dar acest lucru nu funcționează, pentru că, în esență, ne pasă. Iată cinci sfaturi de la Dr. Welsh pentru a renunța la judecată:
Dezvoltă autocunoașterea: Fii atent la momentele în care judeci pe alții și fă un efort conștient pentru a te abține.
Fii curios: Când te surprinzi gândindu-te la ce cred alții despre tine, încearcă să fii curios. De ce este părerea lor importantă pentru tine?
Oferă beneficiul îndoielii: Amintește-ți că toți încercăm să facem ce e mai bine cu informațiile de care dispunem la momentul respectiv.
Respinge mentalitatea „una pentru toți”: Ține minte că parentingul nu va fi niciodată un „one-size-fits-all”.
Detoxifiere de pe rețelele sociale: Dacă rețelele sociale contribuie la această judecată, abține-te de la ele sau ajustează-ți conștient feed-ul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil