Pe măsură ce copilul se dezvoltă, uneori relația cu părinții poate deveni tensionată și comunicarea poate deveni dificilă. Un terapeut a analizat acest fenomen și a oferit soluții pentru a depăși aceste probleme.
Publicitate
În timp, unele legături dintre părinți și copiii lor se pot degrada. Jeffrey Bernstein, un psiholog citat în revista Psychology Today, explică că această deteriorare vine din acumularea de neînțelegeri și așteptări nesatisfăcute, rezultând într-o tensiune palpabilă.
O sursă comună a acestei nemulțumiri în relații este sentimentul de deconectare, care apare atunci când copiii nu se simt auziți de părinții lor, conducând la o distanță crescută în timp.
Jeffrey Bernstein remarca: părinții care se confruntă cu tensiuni în relația cu copiii lor adulți pot experimenta sentimente de tristețe, anxietate, frustrare și gol interior.
Potrivit terapeutului, există trei comportamente ale părinților care pot determina copiii să se îndepărteze de ei.
Dacă ai fost critic și disprețuitor, consecințele pot fi profunde.
Potrivit lui Jeffrey Bernstein, părinții care critica sau resping frecvent sentimentele sau realizările copilului lor adult pot cauza vătămări emoționale serioase, făcându-i să se simtă inadecvați și nevalori.
Critica persistentă și invalidarea pot alimenta sentimente de neputință și frustrare, semănând semințele nesiguranței și ale resentimentelor în inima copiilor.
Acest tip de respingere constantă poate provoca rușine și poate determina copilul să se retragă emoțional și să-și reprime sentimentele, simțindu-se obligat să se conformeze așteptărilor părinților.
Pentru a corecta prejudiciul cauzat de comportamentul negativ din trecut, părinții ar trebui să încerce să adopte o abordare bazată pe empatie, înțelegere și sprijin pozitiv.
Atunci când copiii cresc și devin adulți, părinții pot întâmpina dificultăți în tranziția de la rolul protector al îngrijitorului la recunoașterea independenței copilului lor.
Această tranziție poate fi împiedicată de diferiți factori, cum ar fi nostalgia pentru perioada copilăriei lor, dorința naturală de a continua să îi protejeze și să aibă grijă de ei, precum și provocarea de a se adapta la noua dinamică în care copilul devine mai autonom.
Negarea faptului că un copil a crescut și a devenit adult este echivalentă cu negarea evoluției și a individualității sale. Este important ca părinții să recunoască și să respecte maturizarea copilului lor, inclusiv alegerile acestuia în viață și limitele confidențialității sale.
Tensiunile nerezolvate dintre părinți și copiii lor adulți pot avea surse variate, cum ar fi diferențele de valori, conflictele legate de evenimente din trecut sau dificultățile de adaptare și schimbare a rolurilor și dinamicii familiei.
Aceste emoții nerezolvate pot genera stres, anxietate și tensiune în relație pentru ambele părți.
Un prim pas către reconciliere este să se vorbească cu respect și deschidere despre rănile care nu au fost niciodată discutate și iertate.
Atât părinții, cât și copiii trebuie să recunoască și să accepte că dificultățile sunt normale în toate familiile și nu sunt neapărat intenționate din partea părintelui.
De asemenea, este responsabilitatea părintelui să recunoască că aceste tensiuni pot afecta bunăstarea copilului și să discute deschis despre ele.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil