Dacă ai un copil mic, probabil ai observat că își acoperă ochii pentru a se ascunde. De fapt, acesta este un comportament obișnuit la copiii de până la 3 sau 4 ani, care cred că dacă nu pot să-i vadă pe alții înseamnă că și ceilalți nu îi pot vedea.
O echipă de cercetători de la Universitatea din Cambridge a efectuat o serie de studii publicate în Journal of Cognition and Development care ne ajută să înțelegem ce stă la baza acestui fenomen.
În primul experiment, cercetătorii au chestionat copiii cu vârste între 3 și 4 ani, întrebându-i dacă purtarea unei măști peste ochi i-ar face pe alții să-i vadă. De asemenea, i-au întrebat dacă un cercetător ar putea vedea un alt adult purtând o mască. Aproape toți copiii participanți la experiment au considerat că purtarea unei măști înseamnă a fi ascuns.
Mai apoi, cercetătorii i-au întrebat dacă copiii credeau că se ascund pur și simplu pentru că își acopereau ochii sau pentru că nu puteau vedea. Pentru a răspunde la această întrebare, li s-a cerut copiilor să poarte ochelari complet opaci, care le blocau vederea, și alți ochelari oglindă, care le permiteau să vadă, dar îi împiedicau pe ceilalți să le vadă ochii.
Acest experiment a dezvăluit că, indiferent dacă puteau vedea sau nu prin ochelari, copiii credeau că sunt invizibili atunci când își ascundeau ochii.
Prin urmare, cercetătorii s-au întrebat ce s-ar întâmpla dacă copiii ar fi privit cu o altă persoană. Astfel, au demarat un al treilea experiment în care au observat că atunci când copiii au realizat că cercetătorul îi observa pentru că privirile li s-au întâlnit, au încetat să se mai simtă ascunși.
Această serie de experimente ne indică faptul că copiii mici aplică ceea ce este cunoscut sub numele de „principiul atenției ego-ului comun”. Practic, ei cred că pentru ca cineva să fie perceput, este necesar ca o altă persoană să împărtășească acea experiență, ceea ce se întâmplă exact când privirile se întâlnesc.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Atenția comună este o teorie care se concentrează pe capacitatea de a împărtăși un punct de focalizare cu o altă persoană. Practic, atunci când privirea unui copil se intersectează cu cea a unei alte persoane și amândoi privesc același obiect, copilul imediat înțelege că acea persoană percepe același lucru ca și el. Este ca și cum ambele minți se întâlnesc pentru a împărtăși un focus de atenție.
Datorită atenției comune, obiectul sau situația care anterior exista doar în mintea unei persoane devine un fenomen comun. Astfel, copilul realizează că acest fenomen există și pentru celălalt. Conform acestor experimente, copiii aplică același principiu al atenției comune și la ei înșiși. Prin urmare, atât timp cât nu se intersectează privirile cu alte persoane, simt că sunt ascunși.
Acel moment de atenție comună le dezvăluie că o altă minte există, că o altă persoană i-a observat. În realitate, trebuie să avem în vedere că gândirea copiilor este extrem de egocentrică și că nu au încă dezvoltată o Teorie a Minții. Asta înseamnă că le este dificil să se pună în locul altora; ei presupun că ceea ce știu ei este identic cu ceea ce știu și ceilalți. Abia pe măsură ce se maturizează, înțeleg că ceilalți oameni au propriile lor gânduri și perspective, care nu coincid întotdeauna cu ale lor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil