În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderatoarea Loredana Iriciuc, redactor-șef ParintisiPitici.ro, pornind de la date alarmante despre creșterea analfabetismului funcțional în rândul absolvenților de gimnaziu, a discutat cu Ana-Maria Zamfir, psiholog clinician și psihoterapeut, despre cauzele și efectele acestui fenomen.
„Statisticile arată o creștere alarmantă a analfabetismului funcțional în rândul absolvenților de gimnaziu. Un studiu realizat de Institutul de Științe ale Educației în 1994 arată că analfabetismul funcțional afecta 10% din elevi care absolveau clasa a VIII-a. Astăzi, după 30 de ani, rata analfabetismului funcțional afectează între 40 și 50% dintre elevii care termină gimnaziul, adică a crescut cu 400-500% față de anul 1994.
Ana-Maria, cum explici această statistică? Ce s-a schimbat în psihicul copiilor de atunci și până acum? În România, aproape jumătate dintre elevii care termină gimnaziul prezintă analfabetism funcțional, deși o mare parte dintre aceștia fac meditații. Cum explici că, deși elevii investesc timp, părinții investesc bani în orele suplimentare, rezultatele rămân nesatisfăcătoare?” a întrebat Loredana Iriciuc.
Psihologul clinician și psihoterapeutul Ana-Maria Zamfir a explicat că problema nu rezidă doar în lipsurile individuale ale copiilor sau părinților, ci în însăși structura învățământului.
„Noi nu dezvoltăm gândire cu acest sistem! Noi nu dezvoltăm capacitatea copilului de a extrapola, de a se juca cu acești termeni. Nu se dezvoltă logica în mod deosebit. Se dezvoltă memoria sau se dezvoltă acest mecanism de `descurcă-te` de `fii descurcăreț`.
Adică, practic, din punctul meu de vedere, cârpim un sistem care este defect. Încercăm fiecare să acoperim câte o zonă ca să pară în regulă, să acoperim deficite. Gândiți-vă la șosele, este același lucru. Adică în loc să reabilitezi total acolo unde este ceva rău. Și este clar, statisticile arată, ar trebui să le luăm în calcul”, a spus Ana Maria Zamfir la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @Bizon
„Vedem în jur, ne deranjează tinerii, haideți să ne gândim că poate nu tânărul X m-a deranjat. Haideți să vedem, ei sunt un rezultat. Ce se întâmplă? Dacă totuși se agravează, nu trebuie să facem ceva?
Este clar, este alert, e ceva foarte rău și este ceva în mod special la noi în țară”, mai adaugă experta.
Ana-Maria Zamfir a mai adus în discuție și influența tehnologiei asupra dezvoltării cognitive a copiilor. Potrivit specialistei, externalizarea funcțiilor cognitive către gadgeturi – cum ar fi utilizarea telefoanelor pentru calcule, căutări rapide sau răspunsuri instantanee – limitează dezvoltarea abilităților de gândire abstractă și logică.
„Este vorba și de această tehnologie. Se externalizează foarte multe funcții cognitive prin aceste gadget-uri. Nu mai este cazul să facem noi, eu știu ce analogii sau generalizări, sau abstractizări și atunci foarte mult ne descurcăm cu telefoanele.
Există medici care vorbesc despre demența digitală. Deci, factorul acesta de demență bineînțeles că afectează și copiii care sunt în dezvoltare prin faptul că le stopează dezvoltarea cognitivă prin operaționalizare. Adică nu, nu partea aceea de a însuși anumite metode, ci pur și simplu să dezvolte instrumentele prin care ei pot gândi. Asta nu se dezvoltă în mod special, nu zic că nu se dezvoltă de tot, dar se dezvoltă insuficient”, mai subliniază Ana-Maria Zamfir.
SURSA FOTO: freepik.com @dikushin
Deși mulți părinți apelează la meditații pentru a suplini lacunele din sistemul de învățământ, Ana-Maria Zamfir susține că acest efort este adesea contraproductiv.
„În momentul în care un copil este băgat în acest sistem și memorează și citește, și citește cu plictiseală, pentru că stă foarte mult timp la ecrane și are totul dea gata, pentru că s-a învățat cu treaba asta de a primi instant un rezultat imediat, se plictisește și citește, dar nu se gândește la ceea ce face.
Această stare pur și simplu se automatizează, devine un fel de a citi, un fel de a fi prezent, adică mai puțin prezent în momentul în care lucrezi, inclusiv meditațiile, într-un fel, cam asta cauzează.
Și deși eu știu lucrul ăsta, totuși îl aleg pentru că sunt constrânsă. E răul cel mai mic, dar știu că asta se va întâmpla. Adică, mă încânt timp mult, nu mai rămâne loc să pui tot felul de situații în care copilul ar putea să observe, să gândească, să vină cu o părere, să gândească invers o situație, cauză-efect, să dezvolte o gândire critică. Nu mai sunt ocazii, pur și simplu.
În primul rând pentru că nu mai există resurse. Când să faci și cu ce energie? Și ca părinte, și copilul la fel, este în aceeași situație. Când ai terminat toate aceste task-uri, când îl vezi scăpat că a terminat cu școala, l-ai adus acasă, i-ai făcut și ceva meditație, consideri că, normal, ai și tu nevoie să te retragi un pic, să respiri și tu un pic, apropo de burnout-ul parental. Nu poți să stai disponibil non-stop și nici n-ar trebui. Trebuie să exiști și tu în ecuația asta.
Aceste statistici arată că investiția asta de timp, efectiv este o pierdere. Foarte mare pierdere!
De exemplu, bătutul cuiului, dacă văd că se strâmbă înțeleg ceva despre proprietatea materialului. Dacă bat invers înțeleg ceva despre unghi. Adică, sunt lucruri practice, sunt lucruri pe care le trăiești în viu, pe care tu ai ocazia să le observi sau să-ți declanșeze o întrebare în minte. Și apoi să te duci în căutare: întrebi un părinte, poți să intri pe internet, de ce nu? Adică până la urmă, gadget-urile pot fi folositoare, dar cu limită”, mai explică experta.
SURSA FOTO: freepik.com @vejaa
Un alt aspect important este absența bucuriei din procesul educațional. Copiii, suprasolicitați de teme și meditații, pierd motivația de a învăța.
„Ori, în momentul în care noi alergăm așa și am ajuns la final, ce faci când ai terminat maratonul? Ești topit, ești fără energie și fără chef. Normal că n-o să zici `hai să ne apucăm acuma de o activitate, hai să facem ceva deosebit vrei?`
Dar nu mai apuci să te plictisești. Și atunci plictiseala asta se întinde și se împrăștie efectiv ca o boală pe aceste activități care se fac pe un termen prea lung față decât poate un copil să mențină atenția, pe forța aceasta și mai puțin implicarea copilului, care se obține foarte greu, e adevărat.
Copilul ca să ajungă să-și dea seama că el învață și să facă efortul conștient, ar însemna să simtă și el nevoia, să-și dea seama că pentru el este util și să se declanșeze un pic de dorință, o curiozitate sau `simt nevoia să aflu asta`. Ori, când te duci cu așa volum și bagi efectiv peste, când să mai apară nevoia asta? Când deja este în volum mare? Dacă întrebați copiii o să vă zică `lasă-mă, am învățat deja, am făcut!` `Ce?` `Ce ai vrut tu am învățat, nu știu, ce mi s-a impus la școală`.
Mai vrei să înveți în plus? Ce? Poate o metodă nouă pe Roblox. Asta vrei! Să te relaxezi! Îți dorești să fii lăsat efectiv în pace, să mai decizi și tu, să te bucuri și tu. E lipsa bucuriei din procesul acesta de învățare. Este lipsa operaționalizării cu termenii ăștia.
Nu mai știu să facă aceeași operație înainte, înapoi, să gândească ceva. Ce să facă cu termenii ăștia? Știu să-i redea și de acolo vine bineînțeles și analfabetismul care înseamnă, de fapt, pot să citesc, dar nu înțeleg”, a mai spus Ana-Maria Zamfir.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Ana-Maria Zamfir mai subliniază că, în trecut, elevii reușeau să înțeleagă mai bine informația citită, chiar dacă și atunci sistemul avea lacune. Cheia acestei diferențe nu ține neapărat de superioritatea programelor educaționale din trecut, ci de un context social mai simplu, care favoriza concentrarea și învățarea activă.
„Și dacă verificați, față de cum am prins noi și ce abilități aveam noi - nu că eram geniali, că nici atunci școala nu era prea grozavă, cred că mai mult aveam tendința noi să idealizăm foarte tare sistemul - dar, totuși, în momentul în care citeai, înțelegeai.
Este foarte adevărat că noi nu aveam atât de multe atracții, nu aveam rețele de socializare de nu știu care s-au dovedit că sunt foarte dăunătoare din punctul ăsta de vedere pe motivație, pe gândire, că te fac pur și simplu să trăiești așa, într-un fel de hipnoză, mai puțin conștient, bineînțeles, mai puțin conectat”, a conchis experta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.