Minciunile devin o sursă de disconfort și dezechilibru pentru mulți care au trăit traume în copilărie, deoarece acestea amintesc de negarea și înlocuirea realității pe care au experimentat-o în familie.
Publicitate
Așa cum se întâmplă în cartea „Harry Potter și Ordinul Phoenix”, unde repetarea frazei „Nu voi spune minciuni” este asociată cu răni și suferință, mulți indivizi care au fost mințiți în copilărie experimentează o sensibilitate crescută față de minciuni și falsități în viața lor de adult.
Traumele din copilărie, cum ar fi negarea realității și înlocuirea acesteia cu idei dăunătoare, precum eticheta de „copil rău”, creează un fundament pentru o reacție puternică la minciuni.
Chiar și minciunile aparent nevinovate pot declanșa aceste emoții intense, aducând în prim plan amintiri și reacții emoționale puternice.
Terapeutul Jennifer Gerlach susține la psychologytoday.com că a observat că indivizii care au trăit traume în copilărie pot fi deosebit de afectați emoțional atunci când sunt mințiți în viața de adult, chiar și de minciuni considerate neimportante de alții.
Dacă încrederea este prețioasă ca aurul, atunci minciunile sunt precum hoții de bănci care o amenință. Pentru cei care au suferit traume semnificative, găsirea încrederii devine extraordinar de dificilă.
Un studiu recent, care a comparat 32 de persoane diagnosticate cu PTSD (n.r. - Tulburarea de stres post-traumatic) din cauza traumelor interpersonale, a descoperit că, chiar și într-un mediu fără risc, cei cu PTSD erau mult mai reticenți să aibă încredere, chiar și într-un partener de joc cooperant.
Aceasta subliniază ceea ce supraviețuitorii traumei au împărtășit de-a lungul secolelor: este dificil să acorzi încredere, chiar și în situații unde aceasta ar putea fi justificată.
Pentru unii, singura persoană în care au încredere este ei înșiși, punând o mare responsabilitate pe umerii lor pentru a se menține în siguranță. Atunci când au informații solide, pot face acest lucru. Cu toate acestea, minciunile reprezintă o amenințare evidentă. Atunci când cineva minte sau ne solicită să mințim, sentimentul de siguranță este subminat.
Verificările realității sunt importante în urma unei traume severe, cum ar fi cea în care agresiunea sexuală a unei persoane nu a fost crezută sau un copil care a fost forțat să ascundă violența domestică din propria familie.
În astfel de situații, realitățile interne și externe ale individului nu se aliniază, provocând o perturbare profundă în percepția lor asupra realității. Ca adulți, această discrepanță poate duce la o incertitudine crescută și la căutarea constantă a confirmării din exterior.
Minciunile contrazic direct această necesitate de a clarifica realitatea. Atunci când cineva simte că nu este ascultat sau este înșelat în privința unor detalii mărunte, aceasta poate reactiva acel sentiment de alienare și nerecunoaștere. În căutarea împământării, adevărul devine esențial.
În încheiere, dacă ai trecut prin traume, în special în copilărie, și simți că te confrunți cu dificultăți în a gestiona minciunile, este important să știi că nu ești singur. Experiența ta este validă, iar chiar și minciunile aparent nevinovate pot declanșa un sentiment puternic de amenințare.
Totuși, este esențial să ții cont că vindecarea este posibilă!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil