Există încă mulți părinți, profesori și bunici care continuă să utilizeze pedeapsa fără discernământ. Este important să înțelegem efectele pe care pedeapsa le poate avea și de ce este mai bine să o evităm.
Studiile științifice au adus în prim-plan concluzii clare cu privire la ineficiența pedepselor în educație. Cercetările au descoperit, de asemenea, că pedepsele pot avea efecte negative asupra dezvoltării copiilor. Aceste constatări nu sunt surprinzătoare dacă ne gândim la felul în care abordăm problemele de comportament ale copilului.
Atunci când tratăm dificultățile de comportament ca pe o problemă pe care copilul trebuie să o rezolve și să ia decizii adecvate, este logic să concluzionăm că nu putem ajuta copilul să se comporte mai bine prin faptul de a-l face să se simtă mai rău. De fapt, acele sentimente negative care însoțesc pedepsele pot declanșa o serie întreagă de efecte secundare asociate cu acestea.
Este important să înțelegem că utilizarea pedepselor în educație poate duce la apariția unor efecte secundare asupra copiilor. Deși nu toate aceste efecte apar la fiecare copil sau în fiecare situație de pedeapsă, cercetările au identificat anumite consecințe negative asociate cu acest tip de abordare.
Conform numeroaselor studii efectuate în domeniu, se constată că pedepsele nu doar că nu reușesc să corecteze comportamentele negative ale copiilor, dar, în schimb, pot genera și mai multe probleme. De exemplu, pedepsele fizice aplicate copiilor au fost asociate cu creșterea nivelului de agresivitate în relația lor cu colegii de școală sau frații lor. De asemenea, se observă că metodele de „time-out”, care presupun izolarea copilului într-un loc anume pentru a reflecta asupra comportamentului său, pot promova reacții agresive la copiii care sunt supuși acestui tip de pedeapsă. Aceasta demonstrează că copiii învață de la părinți cum să răspundă în fața frustrărilor din viață.
În ceea ce privește pedepsele fizice, cercetările au arătat că acestea pot avea consecințe negative pe termen lung asupra dezvoltării copiilor. Astfel de metode violente pot provoca traume emoționale și afecta dezvoltarea sănătoasă a creierului. Copiii care sunt supuși pedepselor fizice pot dezvolta o reacție defensivă și pot învăța că violența este un mod acceptabil de a rezolva conflictele sau de a-și exprima furia. De asemenea, ei pot internaliza acest model comportamental și pot recurge la violență în relațiile lor ulterioare, perpetuând astfel un ciclu negativ.
Metoda „time-out” sau izolarea copilului într-un colț în urma unui comportament inadecvat poate avea, de asemenea, consecințe negative. Copiii pot simți respingere și izolare, ceea ce poate afecta stima de sine și relația lor cu părintele. Mai mult, această metodă nu îi învață pe copii strategii eficiente de gestionare a emoțiilor și de rezolvare a conflictelor. În schimb, aceștia pot experimenta o creștere a frustrării și a agresivității, deoarece nu li se oferă suport și îndrumare adecvată în fața situațiilor dificile.
Diverse cercetări au demonstrat că pedepsirea frecventă a copiilor, fie la școală, fie acasă, poate duce la dezvoltarea anxietății în rândul acestora. Copiii care sunt supuși pedepselor constante resimt un nivel ridicat de stres și incapacitate de a acționa adecvat în situații dificile. Este de înțeles acest aspect: dacă un copil care întâmpină dificultăți în respectarea regulilor este pedepsit în loc să primească sprijin și să fie învățat să depășească aceste provocări, este foarte probabil ca el să se simtă tot mai nesigur, frustrat și stresat în astfel de situații, iar pe termen lung acest lucru poate conduce la apariția anxietății.
Pedepsirea repetată poate provoca o creștere a tensiunii și a stresului emoțional la copii. Aceștia pot dezvolta o frică constantă de a face greșeli sau de a nu îndeplini așteptările adulților, de teama consecințelor negative. Astfel, anxietatea se poate instala și poate afecta negativ starea de bine și încrederea copiilor în propriile abilități.
De asemenea, pedepsele pot crea o presiune psihologică asupra copiilor, care se simt judecați și criticați constant. Aceasta poate alimenta sentimente de nesiguranță, inferioritate și anxietate socială. Copiii pot deveni atenți excesiv la reacțiile și așteptările adulților, ceea ce îi poate face să se simtă copleșiți și anxioși în interacțiunile sociale sau în mediul școlar.
SURSA FOTO: freepik.com
Este absolut adevărat că toți copiii își doresc recunoașterea și aprobarea din partea adulților, în special a părinților lor. Este o nevoie fundamentală a fi iubiți, admirați și acceptați pentru cine sunt. Cu toate acestea, atunci când copiii nu reușesc să îndeplinească așteptările sau să se conformeze regulilor impuse de adulți, pedepsele pot avea un impact puternic asupra stimei de sine.
Niciun copil nu rămâne indiferent în fața pedepselor. Chiar și cei mai încrezători copii se pot simți frustrați, neajutorați, rușinați și nesiguri atunci când sunt pedepsiți de către părinți sau profesori. Aceste pedepse frecvente pot crea un sentiment persistent de neadecvare și pot afecta în mod negativ încrederea copiilor în propriile abilități și valoare personală.
Atunci când pedepsele sunt aplicate în mod regulat și sever, copiii pot ajunge să creadă că sunt doar o sursă de probleme pentru părinții lor sau că felul lor de a fi nu merită aprobarea și recunoașterea, ci doar pedepsele. Această convingere poate afecta profund dezvoltarea lor emoțională și relația cu sine.
Este deosebit de trist să vorbești cu copiii care trăiesc într-un mediu în care pedepsele sunt la ordinea zilei, fie acasă, fie la școală sau chiar în ambele locuri. Acești copii pot dezvolta o imagine de sine scăzută, pot avea dificultăți în relațiile interpersonale și pot prezenta simptome de anxietate și depresie.
Când alegem să pedepsim un copil pentru comportamentul său considerat greșit sau inadecvat, subliniem inadvertent unele învățăminte negative. Aceste învățăminte pot avea un impact semnificativ asupra dezvoltării lor și a modului în care percep greșelile și autocorectarea.
În primul rând, pedepsele îi învață pe copii că greșelile sunt inacceptabile și că trebuie să se teamă de ele. În loc să promovăm o atitudine de învățare și creștere personală, le transmitem că greșelile sunt ceva rușinos și că ar trebui să se simtă vinovați atunci când le fac. Acest sentiment de vinovăție poate inhiba capacitatea copiilor de a-și asuma riscuri și de a-și explora propriile limite, afectându-le dezvoltarea personală și încrederea în sine.
În al doilea rând, pedepsele ne îndreaptă atenția spre suferința sau consecințele negative ale unei greșeli, în loc să ne concentrăm pe învățare și autocorectare. În loc să-i învățăm pe copii cum să-și recunoască și să-și corecteze greșelile, le transmit un mesaj că cel mai important este să sufere consecințele acțiunilor lor. Aceasta poate afecta capacitatea lor de a găsi soluții constructive și de a se dezvolta în mod autonom.
SURSA FOTO: freepik.com
Educația pozitivă, însă, s-a dovedit a fi mai eficientă decât educația tradițională atunci când vine vorba de predarea copiilor și oferă mari avantaje în dezvoltarea copilului.
Educația fără pedeapsă favorizează o mai mare încredere a copilului în părinți și asta îl face pe micuț mai motivat, să se concentreze mai bine și să învețe mai rapid.
Copiii care sunt educați într-un mod pozitiv dezvoltă o mai mare încredere în ei pentru că știu că își pot remedia greșelile și că nu vor fi pedepsiți sau învinovățiți pentru ele. Diferite studii leagă un stil de educație pozitiv fără atâtea țipete, amenințări și pedepse cu un nivel mai ridicat de stima de sine la copii. De fapt, este unul dintre motivele pentru care acest stil de educație este recomandat de către societățile științifice.
Pentru mulți părinți este de neimaginat că micuții lor își pot îmbunătăți comportamentul fără pedepse, dar unul dintre avantajele educației pozitive este tocmai acesta. Reducerea amenințărilor, țipetelor și pedepselor îi ajută pe copii să câștige încredere în părinții lor și tocmai această relație de încredere îi va ajuta pe copii să asculte și să acorde mai multă atenție părinților. Nu este vorba de a-l lăsa pe copil să facă ceea ce dorește, ci de a stabili o serie de reguli de bun simț și de a le întări într-un mod pozitiv cu dragoste și încredere.
Beneficiile educației pozitive nu sunt concentrate doar asupra copilului. Părinții care sunt instruiți și învață tehnici și strategii pentru a-și educa copiii într-un mod pozitiv au mai multă încredere și siguranță atunci când vine vorba de educație, se conectează mai bine cu copiii lor și se simt mai mulțumiți în rolul lor de tați sau mame .
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil