În cadrul emisiunii Părinți Prezenți, moderată de Loredana Iriciuc, redactor-șef ParintisiPitici.ro, s-a discutat, alături de Petruț Rizea, învățător și psiholog, un subiect tot mai prezent în viața familiilor: refuzul copiilor de a merge la școală.
Petruț Rizea a subliniat faptul că refuzul copiilor de a merge la școală este un subiect sensibil și adesea greu de gestionat.
„Depinde de motivul pentru care refuză să meargă la școală. Uneori putem să-l aflăm ușor, alteori ne chinuim și întrebăm... mai avem să întrebăm femeia de serviciu din școală. Depinde foarte mult de ce, de unde provine această reticență, această teamă de a nu vrea să fie prezent la școală”, a explicat el, amintind de dificultatea părinților de a identifica problema și tensiunea pe care această situație o generează în familie.
Un aspect important adus în discuție de învățător este fobia de școală, o tulburare mai puțin cunoscută, dar care pare să ia amploare.
„Există chiar fobia de școală. Eu când am auzit, am fost puțin uimit. Ea a luat amploare. Nu e un concept foarte studiat în psihologie, adică e mai mult în zona de pseudoștiință, mai mult în zona de cercetare. Încă nu e foarte sigur ce se întâmplă cu această fobie de școală, dar ea există. Sunt copii care au o teamă exacerbată de a venit la școală”, a mai spus Petruț Rizea la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
Refuzul de a merge la școală poate fi cauzat, conform lui Petruț Rizea, de anxietatea generată de un nou mediu, necunoscut, dar și de presiunea impusă de expresii precum „trebuie să ...”: „Poate fi teama de context: colegi noi, habar n-am. Teama de context, că `trebuie să mă duc` și `trebuie să fac` anumite lucruri. Și uite, vezi că și aici ține de mentalitate `trebuie`, `trebuie`, `trebuie`”.
Petruț Rizea a sugerat o abordare diferită, una care implică o reformulare a obligațiilor, oferind copiilor posibilitatea de a alege și de a se simți în control.
„E mai util să reformulăm, să găsim cuvinte noi pentru a le transmite aceste necesități pe care ei trebuie să le respecte. `Mi-ar plăcea`, `ar trebui`, `m-ar face să mă simt mai bine dacă`. O să spună unii că și asta e o formă de șantaj emoțional. Pe undeva e, dar e o formă sănătoasă. Adică, nu-l constrânge, e alegerea lui dacă vrea să facă sau nu. Nu îi spui `dacă nu faci, nu mai ești copilul meu`, că am auzit și asta de foarte multe ori.
Deci, depinde foarte mult de de context!”, a mai adăugat învățătorul.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Un alt punct important atins de Rizea a fost legat de impactul pe care profesorii îl pot avea asupra refuzului copiilor de a merge la școală. El a explicat că uneori copiii dezvoltă frici nejustificate față de un anumit profesor din cauza zvonurilor sau influenței altor persoane, inclusiv părinți sau colegi.
„Unii copii se tem să vină la școală din cauza anumitor profesori. O exprimare mai neacademică, a fost băgată frica în ei de către alți colegi, de către părinți, de către nu mai știu eu cine că profesorul acela e nu știu cum.
Eu am pățit-o să mi se povestească despre un profesor că e extraordinar de crud și că e oribil și în momentul în care l-am cunoscut ne-am înțeles extraordinar de bine.
Depinde foarte mult de ce percepții își formează copilul înainte de a merge la școală. De multe ori, fără să ne dăm seama, le putem influența și noi și social media la care au acces, foarte mulți factori”, a mai subliniat învățătorul.
Pe de altă parte, există și cazuri reale de abuz psihologic sau emoțional exercitat de profesori asupra elevilor.
„Poate fi un profesor - de ce să nu recunoaștem, pentru că sunt cazuri - care e agresiv, care exercită un abuz psihic, emoțional asupra copilului și în aceste situații trebuie să intervenim”, a spus el, evidențiind că unele corecții făcute public, în fața întregii clase, pot avea un efect negativ asupra copilului.
„Bine, nu intervii dacă profesorul face observații - că e normal să le facă, dar depinde cum le face.
Dacă o face în clasă, în fața tuturor, cum se făcea pe vremuri și te scotea în față `să nu faceți ca Vasilică` și Vasilică, săracul, nu știa cum să se ascundă după bănci. Adică nu, asta e o formă de expunere agresivă, un fel de tribunal popular. `Hai să scoatem în față pe Vasilică ca să râdem de el, ca să îi arătăm ce rău a făcut`. Nu! Lucrurile astea se spun individual.
Dacă vrei să faci într-adevăr ceva la nivel colectiv, faci o activitate în care vorbești despre lucrurile astea și pui accent pe ele”, a adăugat învățătorul.
SURSA FOTO: freepik.com @lysenko_andrii
Petruț Rizea a salutat modificările aduse Statutului Elevului, care interzic umilirea publică a copiilor în fața colegilor. Cu toate acestea, el a subliniat importanța găsirii unui echilibru în relația profesor-elev: corectarea comportamentului este necesară, dar modul în care aceasta este realizată trebuie să fie sensibil și bine gestionat.
„Au băgat în Statutul Elevului, lege fiind, nu ai voie să-i faci observații copilului în fața celorlalți colegi și sunt de acord cu asta.
Acum, să nu exagerăm. Dacă o să-i spui copilului de față cu ceilalți `Andrei, te rog să-ți iei sticla de pe jos` sau `Andrei, nu-mi place că te comporți așa`, se întâmplă, că nu putem de fiecare dată să-l scoatem pe hol, să vorbim și apoi să-l aducem în clasă. Eu am încercat să fac asta, consumă foarte mult timp.
Depinde foarte mult de tine ca profesor cum îți organizezi treaba asta și cred că e foarte importantă”, a punctat învățătorul.
Petruț Rizea a mai subliniat printre motivele pentru care unii copii evită școala și frica de intimidare, menționând că bullying-ul, în diversele sale forme, este extrem de toxic și dăunător pentru dezvoltarea elevilor.
„Mai e frica bullying-ului. În școală pot fi cazuri de bullying. Și de multe ori, această teamă și frică de a veni la școală poate să ascundă chiar un caz de bullying, un caz de hărțuire, de intimidare. Intimidarea are formele ei și e extrem de toxică.
Intimidarea asta nu face decât să inducă foarte multă frică, să producă regres în învățare și de multe ori e făcută de colegi pentru că ei perpetuează niște comportamente.
Și, îmi pare rău că spun asta, comportamentele ori sunt preluate din societate, ori sunt preluate de la colegi ori - și mai rău! - preluate de acasă sau de la anumiți profesori. Profesori care iau peste picior un anumit elev și `hai să facem și noi ca doamna, că e cool`. Sunt și cazuri de de acest fel”, a conchis învățătorul.
URMĂRIȚI EMISIUNEA PĂRINȚI PREZENȚI INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil