De ce simte copilul nevoia să se ”cațere” în copaci: Imensa utilitate psihofizică a acestei activități

Încearcă să aduci chiar și un copil mic, de 2-3 ani, în fața unui copac cu ramuri joase, la îndemâna lui. Va începe să urce în felul lui.

Și asta se întâmplă instinctiv, fără să fi văzut pe cineva făcând-o, nu este o chestiune de imitație, ci de un impuls intern de a urca. Copilul trebuie să urce! Cu toate acestea, puțini copii de astăzi mai fac asta zilnic.

De ce simte copilul nevoia să se cațere în copaci?

Copacul este o adevărată atracție. Ramurile lui îl cheamă, înălțimea lui îl îndeamnă să se cațăre. Pentru fiecare copil este un adevărat joc.

Deseori folosesc copacul pentru a construi case, pentru a se preface că sunt călare, pentru a se juca și a urca pe munți, îi vorbesc, îl mângâie, îl miros, devine parte din copilăria lor.

Cățărarea este ca și cum ai începe să mergi, este o chemare la viață care vine din instinct, de la începutul timpului, din atracția față de elementele naturii.

Sursa foto: Pexels/ Kampus Production

Beneficiile cățăratului sunt nenumărate: concentrarea este antrenată în mod natural, curajul este întărit, voința este pusă în mișcare, ideile, gândurile și reflecțiile sunt activate, curiozitatea își ia zborul, corpul se întărește, se antrenează, experimentează, se aprinde entuziasmul, se activează imaginația și creativitatea, experiența învață, se schimbă perspectiva.

Este un mod original de a aborda lumea! Copacii devin astfel nu doar elemente imobile, ci însoțitori dinamici în jocuri și aventuri care, zi de zi, fac corpul copilului și mintea mai elastică, mai flexibilă, mai dinamică.

Cățăratul în copaci îl face pe copil puternic

Preocuparea a adultului de a vedea un copil urcându-se într-un copac îl determină să elimine posibilitatea cățăratului: în școli și parcuri, copiii nu mai experimentează această importantă activitate recreativă, dar și autoeducativă.

Atitudinea de încredere a adultului față de abilitățile copilului îl face pe copil mai puternic, mai senin și mai viu. Dacă mergem la locurile de joacă și nu există copaci potriviți pentru cățăratul copiilor, să îi lăsăm măcar să se urce în vârful structurilor de cățărare din lemn, dacă au chef și își exprimă această dorință: să nu-i blocăm cu NU-urile dictate de frică!

Sursa foto: Pixabay

În schimb, însoțim copilul care vrea să se cațere în copaci cu atenție, grijă iubitoare și încredere. Să-l ajutăm, să dăm curaj, entuziasm, să-i lăsăm să exploreze lumea naturală ghidat de adulți. Hai sa ne distram cu el!

Copilul se provoacă pe sine în timpul cățărării, învață despre echilibru, experimentează importanța greșelilor și cum tocmai aceasta îi permite să urce din ce în ce mai sus. El devine una cu copacul, îi cunoaște fiecare ramuri, îi inspiră parfumul, intră în armonie cu acest mare maestru al naturii.

Iar copacul, cu ramurile lui deschise, pare să fie acolo pentru a-i primi pe cei care au curajul, dorința și voința de a deveni parte din frunzișul său, de a încerca să atingă cerul, să descopere toate bogățiile ascunse acolo sus, în vârf.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.