Copiii noștri ne aud conversațiile, au văzut afișele de campanie și prind fragmente din discursurile politice. Curioși, încep să pună întrebări. Cum discutăm cu ei despre politică?
Publicitate
Denis Langlois, autorul cărții „Politica explicată copiilor”, oferă câteva idei, potrivit parents.fr. Nu există o vârstă fixă pentru a începe să le vorbim copiilor despre politică.
Așa cum se întâmplă adesea în educație, nu există reguli stricte!
Totul depinde de interesul copilului pentru lumea din jur și de elementele care îi atrag atenția acasă, la școală, pe stradă sau din cărți.
„Aș spune că politica devine deosebit de interesantă în jurul vârstei de 8-10 ani”, spune Denis Langlois. Excepție fac problemele de mediu, adesea abordate în clasele mici prin proiecte de reciclare, reducerea deșeurilor, observarea naturii și alte activități.
De asemenea, sunt situații în care copiii sunt deja implicați în politică fără să-și dea seama.
Toți avem convingerile noastre și vrem să apărăm anumite idei, uneori un partid sau un candidat, alteori pe nimeni! Iar copiii noștri vor fi inevitabil influențați.
„Nu putem evita această influență (două treimi dintre copii au aceleași opinii politice ca părinții lor când devin adulți) și asta nu este o problemă. Totuși, pentru ca cei mici să-și formeze propria opinie, trebuie, ca părinți, să fim sinceri în explicațiile noastre, prezentându-ne pozițiile ca idei personale, nu ca adevăruri absolute”, explică autorul.
Argumentele și oferirea de surse variate de informare sunt metode de a transmite informații fără a îndoctrina.
„Cu internetul, resursele sunt din belșug. Poate fi chiar distractiv!”, spune Langlois. Cu condiția să variem sursele și să le reamintim copiilor că rețelele de socializare le oferă adesea doar informații care se aliniază cu profilul lor.
În perioada adolescenței, ne putem aștepta la opoziție fermă față de ideile noastre.
„Este normal, politica poate deveni un mijloc de a se afirma”, zâmbește Denis Langlois.
Depinde de noi să nu evităm discuțiile și să rămânem deschiși.
Cum putem vorbi despre politică cu copiii?
„Cât mai simplu posibil! Dar asta nu înseamnă să-i considerăm pe copii neînțelegători simplificând prea mult conceptele sau folosind limbaj de bebeluș!”, subliniază Denis Langlois.
Termeni precum „democrație”, „alegeri”, „partid politic”, „constituție” nu sunt prea complicați.
Totuși, trebuie să le explicăm clar, ceea ce înseamnă să le cunoaștem bine sensul.
„Este mai bine să fim foarte modești în privința cunoștințelor noastre și să facem cercetări împreună cu copiii pentru a le oferi informații precise”, continuă Langlois.
Se știe că pentru a preda, trebuie mai întâi să stăpânim materia! Este o ocazie bună să ne actualizăm propria cultură politică, uneori redusă la mari clișee (de exemplu: „Dreapta, cei bogați și răi; Stânga, cei săraci și drăguți!”).
Ne facem treaba de educație politică puțin în fiecare zi.
Iată 10 scenarii în care copiii sunt implicați aproape fără să-și dea seama:
Când ne atrag atenția că nu am aruncat corect ambalajul în coșul potrivit.
Când își vând jucăriile pe internet sau poartă haine second-hand.
Când învață să se joace cu ceilalți fără a recurge la violență pentru a se impune.
Când participă la acțiuni în comunitate, cum ar fi colectarea deșeurilor.
Când preferă să facă un tort de casă în loc să cumpere biscuiți gata făcuți.
Când au prieteni de diverse origini.
Când apără egalitatea între fete și băieți la școală sau în sport (sau chiar la masă cu prietenii glumeți!).
Când participă la alegeri pentru reprezentantul clasei.
Când formează un mic grup cu alți copii pentru a-și afirma drepturile în fața adulților (de exemplu, dreptul de „a avea gustare la 15:54, vă rog!”).
Când votează între ei pentru a decide ce film să vadă în seara asta.
„Da”, spune Denis Langlois.
Când vine vorba de politică, copiii tind să reflecte comportamentul părinților. Le place să fie de acord cu părinții și să îi imite în idei și acțiuni, cum ar fi demonstrațiile și întâlnirile.
„Atenție, copilul cu pancartă mi se pare că este folosit de părinții lui. În opinia mea, copiii trebuie să fie dispuși să participe la aceste mișcări”, subliniază Denis Langlois.
Nu este nevoie de lecții de geopolitică într-o duminică cu jucării drăgălașe.
Mai degrabă, profităm de momentele potrivite.
„În anii 1990, știrile de la ora 20:00 și emisiunile emblematice erau un fel de `masă` care aduna tineri și bătrâni în fața televizorului. Astăzi, toată lumea este pe propriul ecran”, observă Denis Langlois.
Ce a rămas sunt afișajele din fața școlilor, o scuză bună pentru a explica programele!
„În mass-media, rivalitățile dintre candidați sunt în prim-plan, nu substanța propunerilor lor”, insistă expertul. În zilele de votare, putem invita copiii să ne însoțească pentru a descoperi întreaga procedură: cabina de vot, urna, semnătura etc.
Și, de ce nu, să urmărim emisiunile de dezbateri împreună.
Criză de sănătate, dezastru ecologic, accentuarea inegalităților, scandaluri și trădări de tot felul... lista dezamăgirilor este lungă când citești știrile.
Mulți dintre noi își pierd interesul pentru politică, considerând-o ineficientă an de an.
„Astăzi, societatea rezistă mai mult decât visează la o lume mai bună. Copiii percep această disperare ambientală și această depolitizare progresivă”, recunoaște Denis Langlois.
Totuși, el subliniază că anumite lupte aduc progrese, cum ar fi acțiunile în favoarea mediului.
De asemenea, luptele împotriva inegalităților de gen și pentru drepturile copilului sunt exemple pozitive.
Aceste inițiative pot inspira părinții sceptici și, poate, îi vor implica și pe copii în acțiuni incitante și, mai târziu, la urne când vor fi suficient de mari.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil