Un studiu recent arată că elevii din ciclul primar sunt mai eficienți decât adulții în învățarea asociativă. Află de ce copilăria este o etapă esențială pentru învățare și ce implicații are acest lucru pentru educație.
Învățarea este o abilitate pe care o considerăm de la sine înțeleasă. De mici, ni se spune că, pe măsură ce creștem, devenim mai buni la învățat.
Cu toate acestea, un nou studiu contestă această convingere, dezvăluind că elevii din școala primară sunt cei mai eficienți în învățarea prin asocieri, depășindu-i chiar și pe adulți.
Imaginează-ți un tată care își ajută fiul să studieze matematica, crezând că, fiind adult, îi va fi mai ușor să rețină conceptele. Totuși, conform acestei cercetări, copilul său ar putea învăța mai eficient decât el.
Studiul, publicat în Communications Psychology și realizat de cercetătorii de la Universitatea Ruhr Bochum, conform Ser Padres, a constatat că învățarea asociativă atinge un vârf în copilărie, apoi scade treptat în adolescență și la vârsta adultă.
Învățarea asociativă reprezintă abilitatea de a corela un stimul cu o consecință.
Este esențială pentru adaptarea la mediu și joacă un rol important în dezvoltarea cognitivă și emoțională.
Încă de la naștere, învățăm să asociem anumite sunete cu vocile părinților sau mirosul de mâncare cu senzația de sațietate.
Există două tipuri principale de învățare asociativă: condiționarea clasică și condiționarea operantă.
Prima, descrisă de Pavlov, apare atunci când asociem un stimul cu un răspuns automat, cum ar fi salivarea la mirosul de mâncare. A doua, studiată de Skinner, se bazează pe învățarea prin recompense și pedepse.
Ambele procese sunt importante în viața de zi cu zi, influențând atât educația, cât și luarea deciziilor.
Pentru a analiza modul în care învățarea asociativă evoluează odată cu vârsta, cercetătorii au folosit o metodă numită „condiționarea clipirii ochilor”.
În cadrul experimentului, participanți de diverse vârste – de la sugari la adulți – au trebuit să învețe să asocieze un sunet cu o ușoară rafală de aer direcționată spre ochi. Pe măsură ce experimentul avansa, era de așteptat ca participanții să înceapă să clipească automat la auzul sunetului, înainte de a simți aerul.
Studiul a inclus patru grupe de vârstă: sugari (12-36 luni), copii de școală primară (7-8 ani), adolescenți (12-17 ani) și adulți (18-29 ani).
Fiecare grup a parcurs același număr de încercări, iar cercetătorii au măsurat frecvența cu care participanții au anticipat clipirea.
Deși ipoteza inițială a echipei era că învățarea se va îmbunătăți treptat odată cu vârsta, rezultatele au dezvăluit o realitate surprinzătoare.
SURSA FOTO: freepik.com @Frolopiaton Palm
Principala descoperire a studiului a fost că elevii din ciclul primar au obținut cele mai bune rezultate. Ei au învățat mai rapid, mai constant și cu o variabilitate mai redusă comparativ cu adolescenții și adulții.
Potrivit cercetătorilor, „inițial, am presupus că învățarea asociativă se îmbunătățește odată cu vârsta, dar am observat, de fapt, un vârf clar în copilărie.”
Acest rezultat sugerează existența unei etape optime pentru învățarea prin asocieri, cu posibile implicații în educație și psihologia dezvoltării.
Deși adolescenții și adulții au învățat mai repede decât sugarii, nu au atins nivelul de performanță al copiilor din școala primară.
În plus, cercetătorii au descoperit că sugarii puteau înregistra îmbunătățiri semnificative cu sesiuni suplimentare de învățare - un progres care nu a fost observat la adulți.
Există mai multe explicații pentru acest fenomen. Una dintre ele este faptul că, în copilărie, creierul are o neuroplasticitate mai mare, fiind mult mai receptiv la formarea de noi conexiuni.
Rețelele neuronale ale copiilor sunt în plină dezvoltare, ceea ce le permite să învețe rapid și eficient.
Un alt factor important este că, în primii ani de viață, învățarea se bazează mai mult pe explorare și curiozitate.
Copiii procesează informațiile într-un mod mai puțin părtinitor și au o flexibilitate cognitivă ridicată, ceea ce îi ajută să identifice și să asimileze tipare cu ușurință. În schimb, adulții, având deja cunoștințe și obiceiuri bine formate, pot întâmpina dificultăți în a învăța noi asociații.
Această cercetare are implicații importante în educație. Dacă învățarea asociativă atinge un vârf în copilărie, este esențial să valorificăm această perioadă prin strategii de predare adaptate.
Învățământul primar ar trebui să pună un accent mai mare pe tehnici care consolidează aceste abilități, cum ar fi învățarea prin experiență și repetiție.
Totodată, studiul poate contribui la o mai bună înțelegere a tulburărilor de învățare și a relației acestora cu dezvoltarea cognitivă.
Pentru că învățarea asociativă este implicată în condiții precum ADHD sau anxietatea, analiza modului în care aceasta variază în funcție de vârstă ar putea îmbunătăți strategiile terapeutice.
Deși studiul oferă informații valoroase, el ridică și noi întrebări. De exemplu, nu este clar dacă diferențele observate în învățarea asociativă se aplică și altor tipuri de sarcini cognitive. Se menține acest avantaj al copiilor și în cazul învățării verbale sau spațiale?
O altă limitare este legată de dimensiunea eșantionului: grupul de copii din școala primară a fost mai mic decât cel al adulților, ceea ce ar fi putut influența rezultatele. Cercetările viitoare ar putea extinde eșantionul și analiza dacă aceste efecte se mențin în culturi și sisteme educaționale diferite.
Referințe:
Carolin Konrad și colab. Învățarea asociativă prin condiționarea clipirii diferă în funcție de vârstă, de la copilărie la vârsta adultă. Psychology Communications (2024).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil