Desene animate pentru prima copilărie pot deveni un instrument de îmbogățire și creștere pentru copii, cu condiția să nu-i lăsați singuri în fața ecranului și să-i însoțiți în vizionare.
Difuzarea canalelor de televiziune pentru copiii sub 6 ani și creșterea generală a conținutului multimedia pentru copii riscă să producă o neînțelegere: de fapt, ideea potrivit căreia s-ar putea lăsa copilul singur în fața ecranului este mai ok decât în fața unui computer sau a unei tablete. Deși este cu siguranță corect ca un părinte să încerce să-și creeze momente de respiro pentru el însuși, este important să subliniem că cei mici nu ar trebui lăsați niciodată singuri în fața ecranelor, fie că este vorba de TV, computer sau tablet.
De fapt, trebuie să luăm în considerare o serie de riscuri care depășesc desenul animat specific și calitatea acestuia: de exemplu, dificultatea copilului de a înțelege singur conținutul, expunerea la o succesiune lungă de reclame fără filtre, percepția alterată a timpului și spațiului, precum și dificultatea în gestionarea stărilor emoționale.
Sunt riscuri care privesc „forma” caricaturii, care se va combina cu analiza conținutului textelor pentru copilăria timpurie, pentru a scoate la iveală problemele critice și potențialul.
Printre problemele critice se numără, de exemplu, legătura strânsă dintre desene animate și „piață”: multe personaje au depășit acum limitele ecranului pentru a intra în viața de zi cu zi a copiilor sub forma de tot felul de gadgeturi, de la jucării la îmbrăcăminte și mâncare.
În plus, desenele animate prezintă adesea modele de copilărie și de părinte care, pe lângă faptul că oglindesc realitatea existentă, tind să o confirme și să o întărească. Gândiți-vă la Peppa Pig, atât de asemănătoare cu o „fată tiran”, la Masha (protagonista plină de viață din Masha și Ursul), pe cât de dinamică, pe atât de egocentrică și neînclinată să evalueze consecințele acțiunilor ei.
Fiecare text, însă, prezintă și oportunități semnificative: să luăm în considerare simplitatea limbajului în Peppa Pig, dimensiunea reciprocă a grijii dintre fetiță și prietenul ei ursulețul, importanța colaborării pentru rezolvarea problemelor. Nu are rost să încercăm să facem distincția între desenele animate „bune” și „rele”; în schimb este util să se efectueze o analiză critică a tuturor conținuturilor, identificând acele aspecte asupra cărora se poate discuta cu copiii după vizionare.
Potențialul educațional al desenelor animate este legat de patru caracteristici, fiecare dintre acestea fiind și mai semnificativă cu un adult care însoțește și explică:
- utilizarea imaginilor, care pot face simple chiar și povești care ar fi complexe pentru un copil mic;
- capacitatea de a reprezenta emoțiile și de a reflecta asupra lor, oferind astfel un teren de pregătire emoțională;
- forța de identificare și reflecție în personajele poveștilor, cu posibilitatea de a experimenta situații noi;
- îmbogățirea lingvistică, care privește atât limba maternă, cât și limba a doua, cu condiția ca experiența ecranului să nu le înlocuiască pe cele mai tradiționale precum citirea cărților sau ascultarea narațiunilor.
Pentru a aborda în mod adecvat riscurile și, în același timp, a exploata potențialul desenelor animate, părinții pot acționa pe trei dimensiuni: alegere, chestionare și joc.
Este necesar să alegeți ce desene animate să le arătați copilului: poate fi util să aflați și, de asemenea, să căutați în afara „fluxului televiziunii”, de exemplu selectând scurtmetraje animate cu o valoare estetică ridicată sau căutați unele producții deosebit de sensibile la temele educaționale.
În general, printre criteriile care pot ghida alegerea, trebuie luate în considerare corespondența dintre vârsta personajelor și vârsta copiilor, claritatea și comprehensibilitatea poveștilor, modul în care sunt tratate emoțiile, conexiune cu experiențe concrete, capacitatea de a distra, reprezentarea valorilor pozitive precum prietenia, solidaritatea, valorificarea diferențelor, autonomia etc...
A doua sarcină a părinților este problematizarea: a viziona desene animate cu copiii nu ar trebui să însemne să lași episoadele să treacă unul după altul, ci să dedici ceva timp dialogării cu copilul după fiecare episod.
În acest fel, copiii se vor obișnui să vorbească despre ceea ce au văzut de mici, legându-l de experiențele lor zilnice, descriindu-și personajul preferat, reflectând asupra locurilor și situațiilor reprezentate, dezvoltându-și astfel treptat capacitatea critică
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil