Diferența dintre o limită și o amenințare. Psiholog: „Părinții trebuie să o cunoască!”

„Dacă nu termini legumele, nu vei avea desert.”

Câți părinți nu au rostit deja această propoziție pentru a-și forța copiii să urmeze regulile.

Cu alte cuvinte, folosesc amenințări și uneori chiar șantaj pentru a impune autoritatea.

Este greu de reproșat acest comportament, având în vedere încărcătura mentală pe care o presupune creșterea unui copil.

Totuși, Becky Kennedy, un psiholog foarte popular în Statele Unite și pe Instagram, consideră că acest comportament este contraproductiv, potrivit parents.fr.

„Totul este despre control”

Pentru a-și susține punctul de vedere, Becky Kennedy oferă un exemplu.

„Să ne imaginăm că copilul tău sare constant pe canapea lângă masa de sticlă și nu ascultă când îi ceri să coboare. Iată cum ar arăta o amenințare: `Trebuie să te dai jos de pe canapea și dacă nu o faci imediat, nu vei avea desert în seara asta`. Aceasta este o formă de amenințare care, în realitate, seamănă cu o pedeapsă”, conform expertului.

„Reacționând astfel, îți vezi copilul ca pe un inamic, când de fapt totul este o chestiune de control”, explică ea.

„O limită reprezintă întruchiparea autorității”

Ea oferă apoi definiția unei limite, foarte diferită de o amenințare.

„Iată cum arată o limită: `Se pare că ai probleme cu auzul, așa că mă voi apropia. Dacă nu te-ai dat jos de pe canapea până atunci, o să te iau și te voi pune pe podea, dragule. Este prea periculos să sari atât de aproape de masa de sticlă`.

În realitate, stabilirea limitelor înseamnă pur și simplu întruchiparea autorității. Acolo unde o amenințare lasă un părinte frustrat, o limită face ca un părinte să se simtă întărit”, explică psihologul.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.