De câte ori vi s-a întâmplat să auziți din partea unui cuplu argumentul ”am rămas împreună pentru copii”. Argumentul are o oarecare tentă de sacrificiu, dar întrebarea este cine se sacrifică de fapt: părinții sau copii?
Aproape întotdeauna, decizia de a fi împreună ”doar pentru copii” este un alibi . Pare o motivație acceptabilă, chiar lăudabilă, meritorie, bazată pe o presupusă generozitate și un simț matur al responsabilității: ”Pentru ei, mă sacrific. Le-am dat viață, dându-i naștere, iar acum îmi sacrific viața pentru ei”.
Nu este nevoie de mult, însă, pentru a realiza că aceste motive le acoperă pe altele, simțite ca fiind mai puțin mai puțin lăudabile, mai puțin meritorii, cum ar fi, de exemplu, frica de singurătate, teama de a nu putea face față unei schimbări, teama de a renunța la o persoană cunoscută.
De cele mai multe ori, cuplurile care ajung să aibă o astfel de relație ajung să fie nefericite, veșnic nemulțumite și conflictuale. Și, din păcate, la mijloc sunt prinși întotdeauna copii, care în loc să se bucure de copilărie, de pace și seninătate, absorb și sunt martorii tăcuți la neînțelegerile și răceala dintre părinții lor.
Copii simt ceea ce se petrece în familie. Pe măsură ce aceștia cresc ei înțeleg că mama și tata nu se iubesc, nu sunt fericiți iar la un moment dat vor începe să se întrebe: ”Din ce cauză? Ce îi ține pe ei împreună?”. Și dacă răspunsul va fi... ”Eu!!?”. Cum credeți că se va simți acel copil, martor al nefericirii mamei și al tatălui său?
Este inevitabil ca copiii să ajungă să gândească (într-un mod mai mult sau mai puțin inconștient) lucruri groaznice, cu consecințe grave, precum: ”E vina mea că mama și tata sunt nefericiți. Este pentru că exist. Ar fi mai bine dacă nu aș exista. Dacă dispar, îi eliberez și îi salvez”.
Nu subestimați copiii, oricât de mici ar fi. Un copil care nu crește într-un mediu cu iubire, nu va fi fericit nici el și nu va ști niciodată ce este iubirea. Poate doar va confunda iubirea cu sacrificiul, iar acest lucru nu este deloc corect.
Copiii trebuie să învețe că o relație sănătoasă se bazează pe adevăr, comunicare, respect și iubire.
Riscul este ca, pe măsură ce cresc, copiii să devină convinși că viața amoroasă nu este mare lucru și că se feresc să se realizeze în propriile lor aventuri amoroase.
Asta nu înseamnă că, la prima cădere, trebuie să vă despărțiți. Înseamnă că, pentru cuplul îndrăgostit, copiii nu ar trebui să fie principalul motiv în funcție de care veți lua decizia de divorț sau în decizia de a continua să fiți împreună.
Da, adevărat, nu este posibil ca părinții să se despartă fără ca copiii lor să sufere. Dar ar suferi mai mult dacă ar fi forțați ca aceștia să crească într-o familie în care părinții nu se mai înțeleg, iar nefericirea și de cele mai multe ori conflictele sunt la ordinea zilei.
Trebuie să-i ajutăm să facă față durerii lor pentru pierderea cuplului parental stabil, explicând clar că nu este vina lor dacă tata și mama se despart și că și viața este așa. Dar că se poate face față.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil