În fața procesului dificil al doliului de imigrare, copiii pot experimenta o serie de reacții emoționale, comportamentale și fizice. Este deosebit de important să înțelegem aceste manifestări pentru a le oferi sprijin și înțelegere în această perioadă tulburătoare.
Discutarea despre doliul migrator al copiilor nu este doar relevantă, ci și necesară. Din diverse motive, tot mai mulți copii sunt nevoiți să părăsească casele lor, abandonându-și tot ceea ce cunosc și confruntându-se cu incertitudini. Acești copii se confruntă cu o avalanșă de schimbări și provocări emoționale, iar acestea merită să fie luate în considerare.
Manifestările doliului migrator pot varia semnificativ de la un copil la altul. Cu toate acestea, putem anticipa că tristețea, anxietatea, frica și schimbările comportamentale vor fi prezente în această situație. Copiii pot manifesta o tristețe profundă, pot fi copleșiți de anxietate în legătură cu viitorul lor incert sau pot trăi frica de necunoscut și de a se adapta la o nouă cultură și limbă. De asemenea, este posibil să observăm schimbări în comportamentul lor, cum ar fi izolarea socială, iritabilitatea sau dificultatea de concentrare la școală.
Pentru a ajuta copiii în procesul de dezrădăcinare și adaptare, este important să fim conștienți de nevoile lor specifice și să le oferim sprijinul de care au nevoie.
Există mai multe motive care pot determina o familie să ia decizia de a pleca în altă parte. Printre acestea, se numără căutarea unor oportunități de muncă mai bune sau a unei situații economice mai favorabile, precum și conflictul armat sau persecuția socială. Deși motivele de migrație pot varia și experiențele pot fi extrem de diverse, este important să înțelegem că orice mutare în alt oraș sau în altă țară implică întotdeauna un proces de adaptare și de doliu. Termenul de „doliul migrator al copilului” este utilizat pentru a descrie procesul de adaptare și reacțiile emoționale obișnuite pe care copiii le experimentează atunci când își părăsesc locul de origine.
Conform lui Joseba Achotegui, un psihiatru specialist în migrație de la Universitatea din Barcelona, doliul migrator este complex, deoarece implică o serie de pierderi semnificative. Indiferent dacă migrația este permanentă sau temporară, oamenii se îndepărtează de casă, de tradițiile și cultura lor. Ei pot pierde, de asemenea, prietenii și legăturile de familie și, în unele cazuri, chiar limba maternă. Prin urmare, nu putem ignora faptul că această ruptură generalizată nu trece neobservată și că produce efecte psihologice.
SURSA FOTO: freepik.com
Manifestările doliului migrator în copilărie pot varia în funcție de mai mulți factori, precum situația socio-economică a familiei, accesul la sprijin și servicii, circumstanțele individuale și relațiile noi pe care copiii le stabilesc sau nu la școală. Cu toate acestea, există anumite manifestări care apar frecvent și merită discutate în continuare.
Unul dintre aspectele comune este ambivalența emoțională. Copiii pot experimenta sentimente mixte sau contradictorii, deoarece descoperirea unei noi case și a unui mod de viață poate stârni atât entuziasm, cât și teamă și îngrijorare. Ei pot simți dificultate în a înțelege de ce trebuie să se despartă de prieteni și de casa pe care o cunosc, ceea ce face procesul de separare mai greu de gestionat.
Adesea, copiii se pot simți neliniștiți și anxioși înainte de plecare și pot fi preocupați de modul în care vor fi primiți în noua lor comunitate. Adaptarea la un mediu necunoscut poate provoca frică și incertitudine. De asemenea, copiii pot experimenta tristețe și nostalgie pentru locul lor de origine și pentru persoanele dragi pe care le-au lăsat în urmă.
Conform rezultatelor unui studiu realizat la Universitatea Antonio Ruiz de Montoya din Peru, există unele cazuri în care copiii pot manifesta comportamente agresive sau se pot izola în urma frustrării resimțite în procesul lor de relocație.
Cercetarea arată că mulți copii se pot confrunta cu frustrări considerabile în timpul mișcării și pot reacționa prin comportamente sociale dăunătoare, cum ar fi agresivitatea fizică sau verbală, precum și izolarea voluntară. Aceste comportamente pot fi expresia dificultăților pe care le simt în adaptarea la noile lor medii și în gestionarea presiunilor și provocărilor asociate.
În cazul copiilor refugiați, situația de vulnerabilitate este adesea mai accentuată. Ei pot experimenta un sentiment de excludere sau de diferență din cauza barierelor culturale și lingvistice cu care se confruntă în comunitatea lor de destinație. Această stare de izolare sau marginalizare poate determina unii copii să evite contactul social sau să recurgă la comportamente provocatoare ca o modalitate de a-și exprima durerea, furia sau frustrarea pe care o resimt.
Este important să recunoaștem că unele dintre manifestările durerii migratorii la copii pot fi exprimate prin plângeri somatice, adică prin simptome fizice resimțite de aceștia. Aceste simptome pot varia în funcție de vârstă și de modul în care copiii își exprimă disconfortul.
Preadolescenții și adolescenții pot fi capabili să își exprime mai explicit disconfortul prin limbaj și să comunice despre simptomele pe care le resimt. În schimb, copiii mai mici pot manifesta disconfortul prin corpul lor, prin apariția unor simptome fizice.
Printre cele mai frecvente simptome fizice asociate durerii migratorii la copii se numără:
Durerile de cap: copiii pot prezenta dureri de cap frecvente sau persistente ca rezultat al stresului și anxietății asociate cu procesul de relocație.
Oboseală și scăderea energiei: migrația poate provoca oboseală și epuizare fizică și emoțională la copii, iar acestea pot fi manifestate prin plângeri de oboseală frecventă.
Dureri abdominale sau vărsături: unele copii pot experimenta dureri de stomac sau greață ca reacție la anxietatea și stresul asociate migrației.
Pierderea sau creșterea apetitului: schimbările în apetit pot fi un alt semn al stresului și anxietății experimentate de copii în procesul de adaptare la noua lor realitate.
Tulburări de somn sau coșmaruri: copiii pot avea dificultăți în a adormi sau pot experimenta coșmaruri frecvente ca urmare a stresului și anxietății asociate migrației.
Migrația poate aduce cu sine incertitudine și schimbări majore, iar aceste aspecte pot fi factori declanșatori ai anxietății la copii. Este normal ca aceștia să se simtă neliniștiți în privința adaptării la un mediu nou, de a-și face noi prieteni și de a se obișnui cu obiceiurile și normele din țara gazdă. De asemenea, copiii pot resimți teamă față de necunoscut, cum ar fi învățarea unei noi limbi sau situațiile cu care trebuie să se confrunte în mod frecvent.
Însoțirea copiilor pe durata procesului de migrație este de o importanță vitală pentru a-i ajuta să facă față provocărilor și pentru a contribui la bunăstarea lor. Există câteva aspecte esențiale de luat în considerare în acest sens.
În primul rând, este important să oferim copiilor informații despre migrație într-un mod adecvat nivelului lor de înțelegere și ținând cont de contextul lor social. Dacă este posibil, trebuie să îi implicați încă de la început, astfel încât decizia de a migra să nu fie o surpriză bruscă și amară pentru ei. Cu toate acestea, nu este recomandabil să anticipați mutarea înainte ca aceasta să fie confirmată.
Un alt aspect crucial este validarea emoțiilor copiilor, indiferent cât de confuze sau intense ar fi acestea. Este important să evităm a-i judeca sau a minimiza ceea ce simt. Parte integrantă a sprijinului este oferirea unei comunicări deschise și sincere, în care ei să se simtă înțeleși și acceptați.
Menținerea unor rutine sau structuri în viața de zi cu zi este de asemenea esențială, chiar și atunci când contextul s-a schimbat. Să păstrați obiceiuri precum igiena, rutina de somn și momentele obișnuite ale jocurilor în familie poate fi de mare ajutor pentru a contracara sentimentul de pierdere a identității. Aceste elemente constante le oferă copiilor un sentiment de stabilitate și continuitate într-un mediu nou și schimbător.
Pe lângă aceste aspecte, sprijinul emoțional și afectiv din partea părinților sau a persoanelor în grija cărora se află copiii este esențial. Ascultarea activă, încurajarea și susținerea emoțională sunt elemente-cheie în procesul lor de adaptare și vindecare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil