Diabetul este o boală autoimună care afectează atât copiii, cât și adulții care sunt predispuși genetic la ea, deși nu se știe întotdeauna de ce apare.
Diabetul care afectează cel mai mult copiii este diabetul zaharat de tip 1, „o boală autoimună în care pancreasul, în special celulele beta, își pierde capacitatea de a produce insulină și, ca urmare, nivelul glucozei din sânge crește mult peste normal”, explică Dr. Eugenio Fernández, pediatru specializat în endocrinologie pediatrică la Spitalul Vithas Sevilla și coordonator al Departamentului de urgență pediatrică al Grupului IHP de la Spitalul Vithas Sevilla.
De fapt, în fiecare an, numai în Spania sunt diagnosticate între 1 200 și 1 500 de cazuri noi de diabet de tip 1 la copii sub 15 ani, conform bazei de date clinice de îngrijire primară (BDCAP).
Deși această patologie nu afectează dezvoltarea obișnuită, îi afectează pe copii în viața lor de zi cu zi, deoarece trebuie să urmeze o serie de orientări și să stabilească anumite obiceiuri pentru a controla boala, în caz contrar, aceasta ar putea duce la patologii cardiace sau renale, leziuni oculare și chiar osteoporoză.
Prin urmare, este esențial să educăm copiii și adolescenții afectați cu privire la modul în care trebuie să procedeze în rutina lor zilnică, precum și să își înțeleagă propriul organism și, astfel, să fie capabili să detecteze primele semne ale unei posibile hipoglicemii sau ale unei glicemii scăzute.
Desigur, este esențial ca părinții și rudele apropiate să înțeleagă instrucțiunile pe care trebuie să le urmeze copiii pentru a-i putea îndruma corect, dar este esențial și ca profesorii și chiar colegii de clasă ai copilului să facă același lucru.
„Din păcate, în prezent, nu este posibil să prevenim diabetul de tip 1”, spune medicul, care explică faptul că bolile autoimune afectează, în general, persoanele care sunt predispuse genetic să sufere de ele și că, la un moment dat și dintr-un motiv adesea necunoscut, se declanșează. Există tratamente noi care pot întârzia evoluția la copiii care se află în stadiile incipiente ale bolii, dar nu pot preveni apariția bolii.
Vestea bună este că complicațiile acute ale diabetului de tip 1, atât hiperglicemia, cât și hipoglicemia, nu mai sunt atât de frecvente ca în urmă cu câțiva ani, datorită „noilor insuline și dispozitive de administrare a insulinei (celebrele «pompe») și senzorilor interstițiali de glucoză”. Cu toate acestea, este în continuare esențial să știm cum să acționăm pentru a evita consecințele nedorite.
Principalele simptome (cardinale) care ar trebui să ne facă să suspectăm un diabet de tip 1 sunt setea incontrolabilă însoțită de o creștere considerabilă a volumului de urină, senzația de foame mai mare decât de obicei și pierderea în greutate. Aceste simptome apar ca urmare a unei funcționări inadecvate a insulinei, care este, după cum explică specialistul în endocrinologie pediatrică, hormonul responsabil cu „introducerea” moleculelor de glucoză în celule, astfel încât acestea să poată obține energia de care au nevoie pentru a funcționa.
„Dacă acea glucoză nu intră în celulă, ea se acumulează în sânge, iar atunci când sângele ajunge la rinichi pentru a fi filtrat, glucoza ridicată „trage” lichidul afară și produce cantități mari de urină. Cu alte cuvinte, atunci când apare diabetul, copiii beau mult pentru că urinează mult, nu invers”, explică medicul, potrivit Hola.com.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil