Există momente în viața fiecărui părinte când se simte copleșit de greutatea responsabilităților, când privirea obosită se îndreaptă spre copilul său și cuvintele ies din suflet ca un strigăt: „Eu muncesc pentru ca ție să nu-ți lipsească nimic”.
Aceste cuvinte, deși izvorâte din iubire, poartă în ele o povară pe care copilul tău poate să nu o înțeleagă pe deplin, dar să o simtă adânc.
Pentru un copil, lumea este un loc magic, pur, plin de descoperiri și de întrebări fără răspuns. În ochii lui, tu ești eroul care îl protejează și care îi oferă tot ce are nevoie. Însă când aude cuvintele „Eu muncesc pentru ca ție să nu-ți lipsească nimic”, în el se naște o neliniște.
Începe să înțeleagă, poate pentru prima dată, că tot ce primește vine cu un preț, unul pe care tu, cel mai important om din viața lui, îl plătești zilnic.
Ce își spune el în tăcere, fără să știe cum să exprime? Poate începe să creadă că fericirea lui vine cu sacrificii. Poate simte că bucuriile sale sunt cumva egoiste, că îți cere prea mult. Și în sufletul său mic și neînțeles, începe să își pună întrebări pe care nu le-ar trebui să le cunoască încă: „Oare eu sunt motivul pentru care părinții mei sunt obosiți? Oare cer prea mult?”
Bineînțeles și fărăr niciun dubiu că părintele care spune aceste cuvinte trăiește cu dorința de a-și vedea copilul fericit și protejat de lipsuri. Cine nu își dorește acest lucru pentru puii săi?
Însă în goana zilnică pentru a asigura toate cele necesare, transformăm munca într-un simbol al iubirii, un fel de armură invizibilă împotriva greutăților.
Dar copilul nu înțelege întotdeauna această luptă tăcută. El nu cere jucării scumpe sau haine noi. Ceea ce își dorește cu adevărat este să îți aibă aproape inima, atenția, căldura. Să știe că tu ești acolo nu doar în trup, ci și în suflet, prezent în fiecare moment mic, dar prețios, din viața lui.
Când îi spui că muncești pentru ca lui să nu-i lipsească nimic, el poate să perceapă că timpul pe care îl petreci la muncă este un preț pe care îl plătește pentru dragostea și grija ta.
Și chiar dacă nu va spune nimic, în inima lui poate să apară o teamă că, într-un fel, el te pierde, chiar dacă te vede în fiecare seară.
Dacă ar putea să exprime în cuvinte tot ce simte, copilul tău ar spune poate ceva asemănător: „Nu am nevoie de toate lucrurile astea. Am nevoie de tine, de timpul tău, de zâmbetele tale. Vreau să mă joci pe genunchi, să râdem împreună, să mă ții de mână când mă tem de întuneric. Lucrurile nu pot înlocui prezența ta.”
Însă copiii nu au întotdeauna aceste cuvinte. Ei se exprimă prin gesturi, prin tăceri, prin priviri care încearcă să te prindă când ești prea ocupat. Și, uneori, atunci când nu primesc răspunsul de care au nevoie, se retrag în lumea lor, construind ziduri invizibile între ei și lumea exterioară.
Dragostea unui părinte pentru copilul său nu poate fi măsurată în ore de muncă sau în cadouri scumpe. Ea se reflectă în momentele mici, în discuțiile dinainte de culcare, în joaca împreună, în ascultarea atentă a povestirilor lui despre ziua de la școală. Da, ești obosit, poate epuizat. Dar amintește-ți că dragostea adevărată nu se măsoară în ce poți să oferi material, ci în ce poți să oferi din tine.
În loc să îi spui „Eu muncesc pentru ca ție să nu-ți lipsească nimic”, încearcă să îi spui „Eu te iubesc atât de mult încât îmi doresc să îți ofer tot ce ai nevoie, dar mai ales dragostea și timpul meu.” Lasă-l să știe că ceea ce îi oferi nu vine cu o povară, ci dintr-o dorință de a-i vedea bucuria și de a-i asigura fericirea, fără ca el să se simtă responsabil pentru sacrificiile tale.
În final, ceea ce îi rămâne copilului nu sunt jucăriile sau hainele, ci amintirile cu tine. Prezența ta, iubirea ta și atenția ta sunt darurile cele mai de preț pe care i le poți oferi.
Nu lăsa ca aceste momente să fie umbrite de povara unor cuvinte spuse într-o clipă de oboseală. Fă-l să simtă că, indiferent de cât de mult muncești, el este cel mai important lucru din viața ta.
Cât despre părinții plecați în diaspora și care și-au lăsat copii singuri sau în grija bunicilor, acasă. Merită acest sacrificiu? Timpul nu mai poate fi întors înapoi oricâți bani ai avea și va veni o zi când în locul copilului pe care tu îl știai lăsat în siguranță în grija bunicilor, te va întâmpina un adult aproape necunoscut. Așadar, chiar merită sacrificiul?
Notă: Acest articol este o părere inspirată dintr-un text postat pe Facebook. Vă încurajez să îl luați ca atare și să vă formați propriile păreri!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil