Pentru copii, a face greșeli, a învăța să facă față eșecului și a-și gestiona autoexigența poate fi o provocare.
Este ușor să cădem în mitul conform căruia copiii foarte capabili reușesc în tot ceea ce fac. Totuși, această așteptare poate pune o presiune imensă asupra lor. Atunci când acești copii se confruntă inevitabil cu eșecul, experiența poate fi dureroasă pentru ei.
Primul pas în a-i ajuta pe acești copii este să normalizăm eșecul. Toată lumea, fără excepție, se confruntă cu eșecul în viață și este esențial ca copiii foarte capabili să înțeleagă acest lucru de la o vârstă fragedă.
Ca părinți, le putem împărtăși propriile noastre experiențe de eșec și modul în care am învățat din ele. De exemplu, un părinte ar putea să îi povestească cum, odată, nu a obținut slujba pe care și-o dorea, dar cum această experiență l-a determinat să își găsească o carieră și mai satisfăcătoare.
Pe de altă parte, este esențial ca copiii cu abilități înalte să simtă că au un mediu sigur în care pot face greșeli fără teama de a fi judecați. Ca părinți, trebuie să încurajăm o cultură în care greșelile sunt văzute ca o oportunitate de învățare și creștere.
O altă provocare majoră este autoexigența, care merge mână în mână cu cele de mai sus. Copiii foarte capabili au adesea standarde extrem de ridicate pentru ei înșiși, ceea ce poate duce la o autoexigență nesănătoasă. Aici este esențial să îi învățăm să își stabilească obiective realiste și realizabile.
De exemplu, să presupunem că o fată obișnuiește să petreacă ore întregi rescriindu-și temele pentru a le face perfecte, ceea ce îi provoca mult stres. Profesorul ei a ajutat-o să își stabilească obiective mai mici, mai ușor de gestionat și să își sărbătorească realizările, indiferent cât de mici erau. Cu timpul, eleva învăță să-și echilibreze dorința de excelență cu o autoexigență sănătoasă.
Amintiți-vă că, pe tot parcursul acestui proces, sprijinul constant și afecțiunea necondiționată sunt esențiale pentru ca copiii cu abilități înalte să se simtă în siguranță și apreciați.
Faptul că știu că părinții lor îi susțin, indiferent de succesele sau eșecurile lor, le dă încredere să continue să încerce și să învețe. Este vorba despre a le reaminti copiilor că îi iubim pentru ceea ce sunt, pentru imperfecțiunea lor perfectă, nu pentru realizările lor, chiar dacă și noi suntem mândri de ceea ce realizează.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil