Psihologul clinician Marius Zamfir, specialist microbiomul uman, președintele Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului, a subliniat la Părinți Prezenți, o emisiune moderată de redactorul-șef ParintisiPitici.ro Loredana Iriciuc, că în cazurile de autism virtual există și alți factori de luat în considerare.
Marius Zamfir a subliniat că în multe cazuri de autism virtual există și un factor anxiogen prezent. Potrivit acestuia, 87% dintre cazuri prezintă un astfel de factor. Acest fond anxiogen poate fi identificat și prin comportamentul copilului în primele etape de dezvoltare.
„În mare parte din cazurile de autism virtual vorbim și de un fond anxiogen. 87% aveam un fond anxiogen.
Noi îl identificăm prin faptul că copilul la 1 an putea să meargă, avea capacitatea motrică să meargă, dar el a plecat abia pe la 1 an și 4 luni, 1 an și 6 luni singur în picioare, deci n-avea încredere în el să plece”, a precizat președintele Asociației pentru Sănătate Mintală a Copilului.
Zamfir remarcă că nu poate fi stabilit în mod precis procentul fiecărui factor în dezvoltarea autismului virtual. El subliniază că denumirea acestui tip de autism sugerează că există multiple influențe, inclusiv expunerea la ecrane, hiperprotecția și factorul anxiogen.
„Eu nu pot să știu în forma asta, cum am denumit autism virtual, cât la % este cauza ecranul, cât la % este factorul hiperprotectivitate, cât la % este factura anxiogen sau cât la % este, de fapt, combinația tuturor acestor factori”, a precizat psihologul clinician Marius Zamfir la Părinți Prezenți, o emisiune marca ParintisiPitici.ro.
SURSA FOTO: freepik.com @mnelen
Psihologul Marius Zamfir a adus în atenție conceptul de hiperprotecție, afirmând că acesta poate fi considerat un abuz asupra copilului. Argumentul său se bazează pe ideea că hiperprotecția împiedică dezvoltarea naturală a copilului. Conform expertului, dezvoltarea copilului necesită expunere la anumite niveluri de stres, într-o măsură controlată. Aceasta implică și momente în care copilul trebuie să facă față unor frustrări sau să experimenteze limitele.
„Anul trecut, într-o conferință în Belgia, s-a considerat că hiperprotectivitatea este un abuz asupra copilului. De ce? Pentru că copilul, de fapt, nu este lăsat să se dezvolte.
Copilul se dezvoltă prin fix opusul hiperprotectivități!
Creierul unui copil se dezvoltă prin cantități de stres limitat, controlat. Ce înseamnă asta? Înseamnă că mai trebuie să-l las și să plângă un pic, mai ales când plânge degeaba. Vrea o înghețată, îi cumpăr o înghețată, dacă mai vrea șapte, nu-i mai cumpăr. Poate să se enerveze el cât vrea, poate să dea cu fondul de pământ, poate să facă fel de fel de lucruri, nu mai primește. Sau: s-a jucat cu jucăria aceasta, o vrea pe cealaltă de sus? Păi, până n-o strânge pe asta, nu o va primi pe cealaltă!
Până la urmă, noi trebuie să ne gândim că vrem să formăm copiii aceștia să trăiască într-o societate în care trăim și noi. Și dacă ne analizăm o zi obișnuită, o să vedem că minim 90% din activitățile zilnice în timp ce le facem nu avem niciun chef să le facem.
Prin această hiperprotectivitate, eu, de fapt, nu-i fac decât să-i atenuez, să-i omor mare parte din aceste mecanisme genetice și neurologice care știu să producă și cât să producă hormonii stresului, hormonii plăcerii și când să producă lucrurile astea.
Vedeți, sunt extremele. Când n-am timp de tine, stai în fața unui ecran, când mă ocup de tine, `lasă că-ți dă mami să mănânci, lasă că strânge mami după tine`. Și, în felul acesta, copilul de fapt nu mai are timp să se dezvolte, nu mai are timp să interacționeze cu mediul senzorial, nu mai are timp motric pentru că face altcineva în locul lui”, susține Marius Zamfir.
Psihologul a subliniat importanța experiențelor practice în dezvoltarea copiilor și a adus în discuție necesitatea unei abordări mai îndrăznețe din partea părinților în stimularea creșterii lor. Expertul a folosit o analogie cu învățarea înotului pentru a ilustra acest punct.
„Le spun părinților: vreți copilul să înoate? `Da!` Și ce faceți? Îl duceți la înot, dar acolo nu-l băgați în apă, că apa e udă, apa e rece, să protejezi copilul. Și după 1 an de zile aveți pretenție ca să știe să înoate? Păi, nu l-ați băgat în apă! Dacă nu-l băgați în apă, cum să învețe să înoate?”
Marius Zamfir a relatat și o experiență recentă în care a evaluat un copil care nu avea experiență într-o activitate simplă precum plasarea unor cercuri pe un băț. El a subliniat că, la vârsta de trei ani, lipsa acestor experiențe de bază poate avea consecințe negative asupra dezvoltării copilului.
„Chiar acum vin de la o evaluare. Copilul a pus niște cercuri pe băț? `Păi, nu știu, că nu a pus niciodată`. Are 3 ani! La 3 ani n-a făcut niciodată un incastru? `N-a făcut!` Săracul copil scotea piesa și după aceea voia să tragă din lateral, așa, de restul corpul. El nu văzuse în viața lui un incastru! Cum să se dezvolte acest copil?
Am nevoie de materie primă, nevoie de stimulare, de muncitori, dar am nevoie și de interacțiune cu obiectele în sine, cu lucrurile, cu viața în sine”, a mai precizat Marius Zamfir.
Loredana Iriciuc, redactorul-șef ParintisiPitici.ro, a împărtășit cu psihologul Marius Zamfir o observație legată de modul în care societatea pare să ne împingă să-i protejăm pe copii într-un mod excesiv. Expertul a fost de acord cu această perspectivă și a împărtășit propria experiență. Expertul a povestit cum, la un moment dat, simțea că e înconjurat doar de informații alarmante despre bacterii și alte pericole, iar presiunea de a cumpăra produse mai scumpe pentru copii era constantă.
„Da, din păcate! Avem și noi trei copii acasă și îmi aduc aminte că împreună cu soția citeam nu știu ce reviste specifice. După ce citeam o revistă din aia avem impresia că stăm numai pe un munte de bacterii care ne omoară copiii, că trebuie să ne cumpărăm un cărucior de nu știu care. Vă spun eu că copilul nu are nicio treabă că e într-un cărucior de 5.000 lei sau e într-un cărucior de 300 lei, el tot într-un cărucior este.
El are nevoie, de fapt, de conectare!
SURSA FOTO: freepik.com @vgstockstudio
Un alt factor pe care l-a identificat soția mea, care mă ajută și ea foarte mult în evaluări, având partea asta mai umană față de noi, bărbații, care suntem un pic mai mai reci, a identificat că foarte multe cazuri de mămici cu copii cu probleme au avut depresie postnatală ori o oboseală cronică. Într-o stare de depresie sau într-o stare de burnout, nu mai poți să ai grijă de tine de multe ori. Grijă ai fizic de copil, dar nu te mai poți conecta corect cu el. Trebuie să fii într-o stare bună, să-i zâmbești copilului, să râzi împreună cu el, să interacționezi împreună cu el.
S-ar putea ca starea asta, de multe ori, să aibă o influență destul de mare asupra dezvoltării ulterioare a copilului”, a mai spus Marius Zamfir.
URMĂRIȚI EMISIUNEA INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil