Într-o familie, rolul primului copil este adesea un mix de responsabilitate, așteptări și, uneori, presiune.
Ca părinți, suntem adesea tentați să le cerem mai mult celor mari, considerând că sunt suficient de maturi pentru a înțelege și a îndeplini anumite cerințe. Însă, uneori, anumite fraze pe care le rostim, chiar și fără intenție, pot lăsa amprente adânci asupra încrederii de sine și a relației copilului nostru cu noi.
Psihologii subliniază că există câteva expresii pe care ar trebui să le evităm cu orice preț când vorbim cu primul nostru copil. Chiar dacă sunt rostite din dorința de a educa sau de a pune ordine în casă, aceste fraze pot crea tensiuni, pot induce un sentiment de vinovăție sau pot pune o presiune inutilă pe umerii celui mare.
Ce fraze ar trebui evitate și de ce? Cum putem să încurajăm dezvoltarea unei relații sănătoase și echilibrate cu primul nostru copil?
„Ar trebui să dai tu exemplu”, „Ajută-ți fratele mai mic”, „Nu fii egoist, las-o să se joace cu jucăriile tale”
SURSA FOTO: FREEPIK.COM@prostooleh
Acestea sunt cu siguranță fraze pe care le-ai spus deja copilului tău mai mare, fără a avea intenții rele. Totuși, ele pot avea efecte negative asupra copilului. „Ar trebui să dai tu exemplu” pune o presiune inutilă și dă impresia că cel mare nu are voie să greșească. Trebuie să fie impecabil în comportamentul său și să fie responsabil.
„Ajută-ți fratele sau sora mai mică” este, de asemenea, nedrept pentru cel mare, pentru că îl pune în poziția de „co-părinte”. Astfel, părinții deleagă puterea de autoritate, dar accelerează și procesul de dezvoltare al copilului. Acesta ajunge să își asume responsabilități pentru a sprijini sau ușura părinții.
Însă, chiar dacă este cel mare, fratele sau sora mai mare nu este un ajutor suplimentar. Această frază poate chiar să provoace stres și anxietate. În final, „Nu fii egoist, las-o să se joace cu jucăriile tale” este groaznic pentru un frate mai mare. Pe de o parte, părinții sunt mai permisivi cu cel mic și, astfel, mai nedrepți față de cel mare.
Vezi și Părintele Necula: „Cum putem ajunge dușmanii copiilor noștri fără să vrem”
Psihologul Martha Deiros Collado subliniază că „nu contează vârsta copilului tău mai mare, acesta va părea întotdeauna mult mai mare, cu mai multe abilități, decât un bebeluș.
Și asta înseamnă că, fără a-l pune la îndoială, există riscul să îi acorzi mai multe responsabilități și așteptări mai mari.” Chiar dacă părinții își doresc ca relațiile dintre frați să fie armonioase, acest tip de fraze este „nerealist”. „Un copil mai mare nu este menit să își asume responsabilitatea de a avea grijă de fratele său sau de a da un exemplu bun”.
Chiar dacă este mai mare, cel mare rămâne tot un copil. Ei trebuie „să își protejeze jucăriile de cel mic, să facă greșeli, să își exprime sentimentele (și să continue să lucreze la dezvoltarea unui repertoriu sănătos de emoții), să vrea să vă aibă aproape și să aibă nevoie de sprijinul vostru pentru a face față grijilor, sentimentelor și provocărilor lor”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil