După cinci zile și nopți de haos și revolte care au zguduit Franța, țara se confruntă cu o realitate tulburătoare în rândul celor arestați. Potrivit cotidianului Le Monde, cele mai tinere persoane aflate în custodia poliției au între 12 și 13 ani, în timp ce „bătrânii” au în jur de 30 de ani.
În ciuda faptului că printre persoanele arestate se regăsesc infractori obișnuiți, un număr semnificativ este reprezentat de tineri și adolescenți - unii chiar studenți. Motivele care i-au determinat să se implice în aceste violențe variază, dar există un sentiment comun de marginalizare și discriminare resimțit de acești tineri, determinându-i să considere aceste acțiuni ca o formă de protest.
Mulți dintre acești tineri provin din familii dezbinate și se confruntă cu provocări sociale și economice semnificative. Numele din buletin, locul nașterii sau culoarea pielii lor devin factori care îi afectează negativ pe piața muncii și îi expun la hărțuire din partea poliției. Ei simt că societatea îi respinge și că li se neagă șansele de a-și construi un viitor prosper și de a-și obține recunoașterea meritată.
În fața judecătorilor, acești tineri sunt întrebați de ce au participat la astfel de acte de violență și tulburare publică. Un material publicat de El Pais relevă că unii dintre ei răspund cu sinceritate și vulnerabilitate: „Am făcut-o ca să arăt că sunt curajos, ca să devin cunoscut”. Acestea sunt voci care cer atenție și introspecție, deoarece reflectă o criză profundă în cadrul societății franceze.
În sălile de tribunal din Franța, unde sunt judecați cei arestați în timpul revoltelor, se dezvăluie o panoramă tulburătoare a evenimentelor care au cuprins țara. „Îmi pare rău” - aceste trei cuvinte sunt frecvent repetate în sălile de judecată în cazul tinerilor ca Suleiman, care au fost arestați în timpul violențelor declanșate de moartea adolescentului de 17 ani, Nahel Merzouk, împușcat de polițiști în timpul unui control de trafic lângă Paris. Procesele aduc în prim-plan complexitatea mecanismelor psihologice care au stat la baza acestui val de violențe.
Unii dintre cei acuzați recunosc că au fost „luați de val”, pradă furiei și confuziei care a cuprins mulțimile. Alții admit că furia lor a fost stârnită de vizionarea înregistrărilor video care surprind momentul în care Nahel a fost împușcat de polițiști francezi. Aceste imagini șocante au generat o reacție puternică și viscerală în rândul tinerilor care se simt marginalizați și nedreptățiți de sistemul de justiție și de forțele de ordine.
În fața instanței, un bărbat acuzat de atacarea unei secții de poliție a recunoscut că fapta sa nu a fost corectă. „Dar pur și simplu așa stau lucrurile”, a adăugat el. Emmanuel, un tânăr de 19 ani, student în primul an la Drept și cu intenția de a se înscrie la Facultatea de Psihologie, a declarat că a comis aceste acțiuni pentru a-și demonstra curajul și pentru a deveni cunoscut. El și alți aproximativ 50 de indivizi înarmați cu cocktailuri Molotov au asaltat primăria din Bobigny. Alături de Emmanuel în boxa acuzaților se află prietenii săi Mickael și Suleiman, ambii în vârstă de 18 ani.
Suleiman, care a povestit că a rămas orfan de tată la vârsta de 12 ani din cauza cancerului, a abandonat școala și a ajuns să comită jafuri în timpul revoltelor recente. Cei trei tineri provin dintr-un cartier notoriu, cunoscut în trecut drept „districtul roșu” al orașului. În anii '60-'70, această zonă a devenit adăpostul primilor imigranți din Africa subsahariană, reprezentând practic generația bunicilor și părinților lui Emmanuel, Mickael și Suleiman.
În cartierele afectate de revoltele din Franța, tinerii și adolescenții continuă să locuiască în aceleași case cu părinții sau bunicii lor. Nu există un singur „portret robot” al celor care au provocat revoltele și violențele, care au lăsat în urmă pagube materiale estimate la peste 1 miliard de euro. Chiar dacă presa franceză a prezentat deja portrete amănunțite ale acestora, este important de menționat că majoritatea provin din familii dezorganizate și se confruntă cu provocări dificile în viața de zi cu zi.
Nu există un singur tip de „agitator”, iar diversitatea acestora este evidentă. Cu toate acestea, o tendință comună este aceea că mulți tineri implicati în violențe provin din familii destrămate și se confruntă cu dificultăți de adaptare. Condițiile de trai precare și lipsa de perspective în ceea ce privește educația și oportunitățile de angajare pot alimenta frustrarea și furia acestor tineri.
În conformitate cu informațiile furnizate de El Pais, Emmanuel a fost condamnat la 18 luni de închisoare, în timp ce Suleiman a primit o sentință de 12 luni. În cazul lui Mickael, el a fost eliberat condiționat. Aceste consecințe judiciare încep să se contureze, reflectând nevoia de responsabilitate și punând accentul pe importanța justiției în tratarea acestor acte de violență și tulburare publică.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil