Uneori, anumite atitudini parentale, pe care le considerăm utile, pot avea asupra copilului un efect contrar celui dorit. Un cercetător în domeniul parentingului explică comportamentele zilnice care pot ajuta un copil să înflorească și să-și atingă potențialul.
Marea majoritate a părinților au un obiectiv comun: să-și vadă copiii reușind în viață. Pentru a atinge acest scop, mulți tind să-i împingă constant să se depășească și să exceleze. Cu toate acestea, această presiune poate deveni o adevărată obsesie, care, potrivit jurnalistei și cercetătoarei în parenting Jennifer Breheny Wallace, se poate dovedi contraproductivă.
În interviul acordat site-ului CNBC Make It, Wallace subliniază necesitatea de a găsi un echilibru între așteptările de performanță și bunăstarea emoțională a copiilor.
În cea mai recentă carte a sa, intitulată „Never Enough: When Achievement Pressure Becomes Toxic – and What We Can Do About It”, autoarea atrage atenția asupra pericolului de a pune accent excesiv pe realizări, în detrimentul sănătății emoționale.
Ea evidențiază importanța creării unui mediu în care copiii să se simtă sprijiniți, iubiți și înțeleși, mai presus de orice rezultat concret.
SURSA FOTO: freepik.com @Halinskyi Maksym
Experiența dobândită în urma cercetării pentru cartea sa a determinat-o pe Jennifer Breheny Wallace să-și schimbe radical abordarea în creșterea celor trei copii.
Ea mărturisește: „Când copiii mei intrau în casă, obișnuiam să-i întreb: «Cum ți-a ieșit testul la spaniolă?» sau «Cum te-ai descurcat la școală?». Acum, însă, prefer să încep conversația cu întrebări mai relaxate, precum: «Ce ați mâncat la prânz?». Aleg să discutăm despre lucruri care nu au nicio legătură cu performanțele lor academice.”
Wallace explică faptul că acest tip de abordare nu este întâmplător. În urma discuțiilor cu mai mulți psihologi, ea a aflat despre fenomenul de contagiune emoțională — prin care părinții își pot transmite involuntar propria anxietate copiilor. De asemenea, a învățat că o preocupare exagerată pentru realizările copiilor poate transmite un mesaj greșit și potențial dăunător: valoarea lor depinde de performanța lor.
SURSA FOTO: freepik.com @dotshock
Wallace avertizează asupra riscului de a pune prea mult accent pe realizările exterioare ale copiilor. De exemplu, să lauzi copilul doar pentru o notă mare, fără să recunoști efortul depus, contribuie la ceea ce ea numește „o cultură a realizării care devine toxică”.
„Când identitatea noastră ajunge să fie legată exclusiv de succesele noastre, nu ne mai putem separa valoarea personală de performanțele sau eșecurile externe”, explică autoarea.
În cercetările pentru cartea sa, Wallace a intervievat numeroși elevi din Statele Unite. Printre aceștia, cei care sufereau cel mai mult de anxietate erau copiii care simțeau că întreaga lor valoare ca persoană depindea de cât de bine performau la școală sau în alte activități.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Un alt sfat practic pe care Wallace îl urmează vine din recomandările psihologilor intervievați: să limitezi conversațiile potențial stresante cu copiii la o oră pe săptămână, în weekend.
„Dacă fiul meu vrea să abordeze subiecte legate de școală în afara acestui interval, bineînțeles că îl ascult”, spune Wallace. „Dar, ca părinte, prefer să-mi păstrez gândurile despre astfel de subiecte pentru acea oră alocată. În restul timpului, mă concentrez pe alte aspecte ale relației noastre.”
Prin acest echilibru între sprijin și relaxare, Wallace subliniază importanța creării unui mediu familial în care copilul să se simtă valoros indiferent de realizările sale și, mai ales, să se simtă liber să fie el însuși.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil