Cum să fii un părinte bun? O mamă și expert în parenting a dezvăluit ceea ce îi ajută pe părinți să își îndeplinească rolul corect.
A fi un părinte bun este o sarcină foarte dificilă!
Eșecuri, crize, reguli care nu se aplică sau momente pierdute în care copilul tău avea nevoie de tine... Sunt multe situații în care părinții își pun la îndoială calitățile parentale.
Diane Solomon, expert în educație parentală și mamă, a vorbit pentru Psychology Today despre ce înseamnă să fii „un părinte bun”.
Citește și Cele 5 „porunci de aur” ale Harvard pentru a fi un părinte model
SURSA FOTO: freepik.com @v_lisovoy
Potrivit specialiștilor, ideea că părinții trebuie să se adapteze constant nevoilor bebelușului pentru a asigura o dezvoltare ideală este, de fapt, un mit. Din păcate, această concepție are încă o influență considerabilă asupra mamelor și taților din întreaga lume.
Mulți părinți trăiesc cu sentimentul că, dacă copilul lor nu este mereu perfect fericit, atunci cu siguranță ei sunt de vină.
Această presiune vine dintr-o înțelegere greșită a nevoilor copiilor. Asistenta care a studiat modul în care se dezvoltă copiii a fost profund influențată de lucrările lui Donald Winnicott, un renumit pediatru și psihanalist britanic.
Conform teoriei lui Winnicott, părinții nu trebuie să răspundă nevoilor copiilor lor în mod constant, ci doar în aproximativ 30% din cazuri. Acest concept revoluționar a fost ulterior susținut de cercetările realizate de Beatrice Beebe și Susan Woodhouse, care au demonstrat că bebelușii au nevoie ca nevoile lor să fie satisfăcute doar în 50% din timp pentru a se dezvolta armonios.
Astfel, mitul dezvoltării ideale este demontat de știință, iar părinții sunt încurajați să nu mai simtă presiunea de a fi perfecți în fiecare moment. Copiii se pot dezvolta sănătos și echilibrat chiar și atunci când părinții nu reușesc să răspundă tuturor nevoilor lor tot timpul.
SURSA FOTO: freepik.com @EyeEm
Timpul petrecut de copii fără implicarea directă a părinților este, de fapt, foarte benefic pentru dezvoltarea lor.
„Bebelușii folosesc acest timp pentru a învăța autoreglarea, o abilitate esențială care contribuie la dezvoltarea rezilienței”, explică experții.
Nu este necesar ca o mamă să răspundă la fiecare cerință a copilului său, ci mai degrabă să fie prezentă atunci când copilul este cu adevărat tulburat. În acest fel, copilul învață că poate conta pe părintele său în momentele de nevoie reală, ceea ce contribuie la formarea unui atașament securizant.
Diane Solomon subliniază că un părinte bun este acela care știe când să răspundă la nevoile copilului său, mai ales în momentele de suferință.
„Nu trebuie să răspunzi sau să fii conștient de fiecare nevoie a copilului tău în fiecare moment. Ceea ce contează sunt momentele critice”, afirmă Solomon.
Această abordare permite copilului să dezvolte încrederea în sine și în relația cu părinții, știind că atunci când va avea cu adevărat nevoie de sprijin, acesta va fi acolo. Astfel, se creează un echilibru sănătos între independență și atașament, esențial pentru o dezvoltare emoțională armonioasă.
În concluzie, parentingul eficient nu înseamnă a fi prezent la fiecare moment, ci a fi acolo când copilul are cu adevărat nevoie. Lăsându-i pe cei mici să experimenteze și să învețe autoreglarea în absența intervenției constante, părinții contribuie la formarea unor copii rezilienți și siguri pe ei. A răspunde în momentele critice este ceea ce construiește un atașament sănătos și oferă copilului sentimentul că poate conta pe părinți, chiar și atunci când nu sunt întotdeauna prezenți.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil