Importanța ”lucrului manual”: Copiii trebuie să se întoarcă la lucrul făcut cu mâinile lor

Trăim într-o epocă în care copiii sunt deosebit de atenți la gânduri, dar mâinile lor sunt adormite și când vine vorba de legarea unui nod sau cusutul unui un nasture, incapacitatea și lipsa de cunoștințe se fac văzute.

Desigur, nu mai trăim în epoca când trebuia să tai lemne pentru a te încălzi sau să aprinzi o lumânare pentru lumină, trebuie doar să apeși un buton; dar butoanele au devenit din ce in ce mai numeroase si degetele au devenit foarte pricepute în a găsi butonul potrivit!

Conforturile ne înconjoară, gândurile ne sunt stimulate zilnic, admirăm de bunăvoie operele de artă, dar acel impuls de a acționa, acel impuls de a întreprinde, pe scurt, voința noastră a ațipit confortabil în fața farmecului tehnologiei și a bogăției exorbitante de produse.

Sursa Foto: Pexels Castorly Stok

Nevoia de a-ți folosi mâinile pare ceva din altă epocă!

Este o idee bună ca copiii să învețe mai întâi să gândească cu mâinile. Activități precum tricotajul  sau țesutul vor face ca atenția lor să se dezvolte, deoarce mintea lor va fi atât de concentrată pentru a nu rata niciun punct.

Astfel, o cusătură unită cu alta cu mișcare ritmică va forma o „țesătură”; țesătură care poate fi considerată ca imaginea fizică a procesului de gândire, nu întâmplător vorbim de „firul gândirii”.

Minunea copiilor se vede în privirea lor de fiecare dată când experimentează, de fiecare dată când încep sau termină o treabă. Mai târziu, când prospețimea gândirii independente va fi dezvoltată de copii, rădăcinile ei vor putea fi găsite chiar acolo, în lucrul cu mâinile, care are și darul de a întări capacitatea de a judeca.

Aceste cuvinte amintesc foarte mult de învățăturile Mariei Montessori, pentru care dezvoltarea abilităților manuale era echivalentă cu dezvoltarea inteligenței. Tehnologia a adus cu siguranță îmbunătățiri în viața fiecăruia dintre noi, dar a luat și mult respect din capacitatea de a interacționa cu ceilalți, de a-și folosi mâinile pentru a crea ceea ce a gândit, imaginat, proiectat.

Ar trebui să revendicăm dorința sănătoasă de satisfacție a copiilor

Societatea grabei, a „totului acum”, în care trăim de ceva vreme, nu permite copiilor să aibă spații de plictiseală, timp în care să-și stimuleze imaginația. 

Gândirea divergentă sau capacitatea de a produce o serie de soluții alternative la o anumită problemă, în special în problemele care nu implică o singură soluție, se pierde din ce în ce mai repede. 

Copiilor li se oferă soluții predefinite, create de o minte adultă, unde imaginația lasă adesea loc logicii, așa că nu mai este loc de discuție: „Așa se face”.

Copilul se adaptează de cele mai multe ori, urmează ceea ce spune adultul, mai ales dacă el este profesor, și pierde astfel posibilitatea de a dezvolta nu numai gândirea divergentă, ci și gândirea critică.

Sursa Foto: Pexels Csenia Cernaya

Ceea ce este stabilit nu poate fi schimbat, singura soluție corectă este aceasta: O pagubă permanentă ale cărei efecte le vom vedea peste câțiva ani, când acei copii vor fi ei înșiși adulți și nu vor putea vedea soluții alternative la problemele care se ivesc în fața lor, care nu vor fi obișnuiți să gândească ci se vor ghida după principiul: „ Mereu s-a făcut așa!”.

Creierul lor nu va avea plasticitatea necesară pentru a pune întrebări, a formula noi ipoteze și a căuta alte răspunsuri la cele preambalate. Iar adulții care nu gândesc nu sunt sinonimi cu evoluția.

Nu este doar important, ci fundamental să le oferim copiilor stimuli astfel încât să-și dezvolte gândirea critică, capacitatea de a nu fi mulțumiți de ideile altora, ci de a observa, gândi, evalua și, abia apoi, să aleagă ce cale să o apuce.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.