Prolactina, numită și lactotropină, este un hormon care are rolul de a induce și regla producția de lapte de către glandele mamare, influențate de factori stimulatori și inhibitori. Pe lângă prolactină, în procesul de alăptare participă și alți hormoni, inclusiv oxitocina, cortizolul și dopamina.
Condițiile de stres prelungit duc la o creștere a cortizolului, hormonul stresului, care, la rândul său, duce la o reducere a nivelului de prolactină. În același timp, stresul, durerea și disconfortul inhibă și secreția de oxitocină, un alt hormon despre care am spus că este necesar pentru producerea laptelui matern. De fapt, fluxul de lapte matern depinde și parțial de emoțiile, sentimentele și senzațiile mamei.
În acest articol vom afla cum funcționează producția de prolactină în timpul alăptării, când cresc valorile și din ce motive nivelurile acestui hormon cresc sau scad în diferitele etape ale sarcinii.
Mecanismele umorale și neuronale implicate în alăptare sunt complexe. Prolactina este eliberată dintr-o glandă, numită glanda pituitară, și este responsabilă pentru inițierea și menținerea producției de lapte.
De fiecare dată când un copil este alăptat, nivelul de prolactină crește în sânge. Mișcarea de suge a nou-născutului determină de fapt stimularea terminațiilor nervoase care se găsesc pe mamelon. În această parte a sânului există receptori care stimulează secreția de hormoni precum oxitocina și prolactina, reglând astfel producția de lapte.
Pentru a începe și a menține producția de lapte, atunci când mama și bebelușul sunt despărțiți și nu este posibilă prinderea, sânul poate fi stimulatprin exprimare manuală sau prin utilizarea pompei de sân. Cu toate acestea, este important să rețineți că aceste metode nu sunt la fel de eficiente precum poate fi gura și suptul copilului.
Multe femei se tem însă să nu aibă suficient lapte, în mod paradoxal tocmai pentru că bebelușul este alăptat exclusiv, cu alăptari frecvente pe o perioadă de timp și de aceea se tem să nu poată satisface solicitările nou-născutului sau să le răspundă doar parțial. Cu toate acestea, nu trebuie să vă faceți griji, dimpotrivă, puteți fi foarte calm, deoarece cu cât bebelușul se atașează mai des de sân, stimulându-l, cu atât glanda pituitară va elibera prolactină: asta explică de ce depinde producția de lapte, pe legea cererii si ofertei.
Este necesar să rețineți că în primele zile un nou-născut are tendința de a alăpta la intervale de 1-3 ore, dar alăptările pot fi și mai dese.
Frecvența și durata hrănirilor ar trebui să fie determinate de nevoile copilului. Tocmai cererea de sân de către nou-născut garantează menținerea producției de lapte și stabilitatea valorilor prolactinei.
Totuși unii bebeluși sunt foarte liniștiți și așteaptă să fie alăptați: în aceste cazuri este necesar să se trezească bebelușii profitând de momentele de somn ușor, ținându-i în contact piele pe piele cu mama. Numărul de hrăniri ar trebui să fie de aproximativ 8-12 în interva de 24 de ore.
Hrănirile frecvente și eficiente stimulează producția de lapte. De exemplu, dacă te trezești că alăptezi gemeni, hormonii îți vor permite să produci suficient lapte pentru a-i satisface pe amândoi, dacă gemenilor li se oferă sânul ori de câte ori o cer: în acest caz, va fi produs suficient lapte pentru alimentația ambilor.
Printre funcțiile prolactinei se numără și cea de blocare a ovulației deoarece determină o scădere a hormonilor care reglează ciclul menstrual (FSH și LH). Acest mecanism poate fi folosit pentru a spația nașterile în primele șase luni după naștere și se numește LAM (metoda amenoreei lactaționale).
În ultimele săptămâni de sarcină și imediat după naștere, nivelurile de prolactină sunt deosebit de ridicate, scăzând treptat în săptămânile următoare, rămânând foarte ridicate pe tot parcursul perioadei de alăptare. Prolactina intră în circulație la 15-20 de minute după începerea hrănirii pentru a produce laptele necesar pentru următoarea hrănire.
Producția de prolactină crește în special între săptămâna a 10-a și a 20-a de sarcină, nivelurile scad apoi încet până la sfârșitul gestației, rămânând totuși de 10-20 de ori mai mari decât valorile de dinainte de sarcină. Valorile prolactinei încep apoi să scadă între 15 și 30 de zile după naștere.
Eliberarea de prolactină este foarte variabilă în fiecare etapă a alăptării și ca răspuns la alăptare: așa cum am spus, suptul frecvent (chiar și în timpul nopții) este asociat cu concentrații mari de prolactină timp de 24 de ore.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Parinți și Pitici și pe Google News
Te-a ajutat acest articol?
Urmărește pagina de Facebook Părinți și pitici și pagina de Instagram Părinți și pitici și accesează mai mult conținut util pentru a avea grijă de copilul tău în fiecare etapă a dezvoltării lui.
Vezi versiune mobil